De Lin Qing, provincia Shandong
După ce am devenit creștină, am crezut întotdeauna că, atât timp cât dădeam totul la o parte și mă sacrificam pentru Dumnezeu, făceam bine lucrarea bisericii, nu renunțam la datoria mea sau nu Îl trădam pe Dumnezeu indiferent de ce necazuri și durere sufeream și că, atât timp cât puteam să Îl urmez până la capăt, aș fi cineva de care Dumnezeu ar fi mulțumit. Am crezut că aș putea câștiga mântuirea lui Dumnezeu și aș fi în stare să continui să exist. Așa că am renunțat la familia mea și la plăcerile trupești și mi-am petrecut fiecare zi agitându-mă, ocupată în biserică. Astfel, am ajuns să cred că parcursesem deja calea mântuirii de către Dumnezeu și că tot ce aveam de făcut era să-L urmez până la sfârșit.
Cu câteva zile în urmă, am văzut un pasaj dintr-o predică, „Doar cei care dobândesc adevărul și intră în realitate sunt oameni care au obținut cu adevărat mântuireaˮ: „A fi mântuit de Dumnezeu nu este la fel de simplu precum își imaginează oamenii. Trebuie să experimentăm, pas cu pas, judecata și mustrarea, precum și încercările și rafinarea din cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să urmăm, îndeaproape, fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu și să câștigăm, în cele din urmă, adevărul, și să obținem o schimbare în fire, pentru a deveni o nouă creație și să putem să ne bazăm pe adevăr pentru a triumfa asupra Satanei și a transcende păcatul. Trebuie să fim capabili să trăim, în mod conștient, bazându-ne pe cuvintele lui Dumnezeu, să ascultăm cu totul lui Dumnezeu și să fim compatibili cu El. Numai acest lucru înseamnă cu adevărat, a triumfa asupra Satanei, a transcende păcatul și a fi câștigat de Dumnezeu. Dacă putem obține acest rezultat din experimentarea lucrării lui Dumnezeu, atunci numai acest lucru înseamnă, cu adevărat, a fi salvat de Dumnezeuˮ. „Pe calea urmăririi adevărului și a obținerii mântuirii prin Dumnezeu există încă multe dificultăți și obstacole, cum ar fi destrămarea familiei, dezastre naturale și provocate de om – toate tipurile de încercări și necazuri cu care trebuie să se confrunte oamenii. Cu siguranță nu este o cale ușoară și, dacă oamenilor le lipsește adevărul, nu pot să stea fermi, șansa ca ei să-L trădeze pe Dumnezeu este de 100%ˮ (Colecție de predici Aprovizionare pentru viață). După ce am citit acest lucru, m-am simțit ca și când m-aș fi trezit dintr-un vis. Deci, a fi mântuit de Dumnezeu nu era la fel de simplu pe cum credeam, până la urmă. Nu se referă la a renunța la lucruri, la a te sacrifica, la a lucra din greu doar în exterior, iar apoi la urmarea lui Dumnezeu până la capăt. Mai degrabă, este necesar să avem experiența practică a lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu, să acceptăm mustrarea și judecata, tratarea și emondarea de către Dumnezeu, precum și să experimentăm tot felul de încercări și necazuri. Și, în sfârșit, prin înțelegerea adevărului, oamenii dobândesc o înțelegere autentică a propriilor firi corupte, se leapădă de firile lor satanice corupte, încep să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu în viața lor și devin oameni care se tem și se supun cu adevărat lui Dumnezeu. Doar obținând acest rezultat pot ei să fie unii care câștigă cu adevărat mântuirea lui Dumnezeu. Dar, comparând condiția mea reală cu acest lucru, am fost departe de a obține acest rezultat. Au fost atâtea dăți în care, deși știam că urmărirea reputației și statutului nu era apreciată de Dumnezeu, mă agățam ferm de aceste lucruri și nu renunțam la ele. Eram fericită când câștigam faimă și statut și eram energizată atunci când îmi îndeplineam datoria, dar când nu le câștigam, eram negativistă și recalcitrantă, chiar neavând chef de lucru și intrând într-un întuneric de care nu mă puteam îndepărta. Știam că a crede în Dumnezeu însemna că ar trebui să urmăresc adevărul și să împlinesc datoria unei ființe create pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și că nu ar trebui să fac tranzacții cu Dumnezeu. Dar, când am văzut că lucrarea lui Dumnezeu întârzia să se încheie, iar speranțele mele de a câștiga binecuvântări încă nu fuseseră împlinite, am purtat negativitate în mine. Energia mea din vremurile anterioare a dispărut pur și simplu fără urmă și am fost neglijentă în îndeplinirea datoriei mele. Când întâmpinam dificultăți în lucrarea mea, deși știam că Dumnezeu era Cel care mă pregătea prin dificultăți și îmi desăvârșea credința, înlăuntrul meu, eram încă plină de neînțelegeri și plângeri. Am simțit că a crede în Dumnezeu era prea dureros, prea dificil. Am vrut chiar să renunț la lucrarea mea și nu am fost dispusă să mă sacrific pentru Dumnezeu. Au fost nenumărate dăți în care știam că mediul și toți oamenii, chestiunile și lucrurile din jurul meu au fost stabilite de Dumnezeu pentru a mă desăvârși și că ar trebui să caut adevărul din aceste lucruri și, totuși, atunci când mă confruntam cu o persoană, o chestiune sau un lucru care nu era în conformitate cu noțiunile mele, mă împotriveam întotdeauna și nu eram doritoare să îl accept. Privind toate aceste condiții și manifestări reale, cum ar putea fi aceasta o experiență și o mărturie despre căutarea adevărului și punerea lui în practică? Cum aș putea să am ceva statură adevărată? Când mă confruntam cu vreo mică încercare sau frustrare, eram capabilă să-L trădez pe Dumnezeu în orice moment și eram în pericol de a mă poticni, să nu mai vorbim de capacitatea de a rămâne de neclintit în mijlocul unor mari necazuri și suferințe și de a-L urma pe Dumnezeu până la capătul drumului. În acel moment am văzut că, deși Îl urmasem pe Dumnezeu timp de mai mulți ani și nu renunțasem niciodată, reliefasem doar acțiunile superficiale de a alerga de colo-colo și de a mă sacrifica pentru Dumnezeu. Nu urmărisem, realmente, adevărul, și nu pusesem cuvântul lui Dumnezeu în practică, nici nu acceptasem cu adevărat judecata și mustrarea lui Dumnezeu, iar firea mea de viață nu se schimbase deloc. Încă mai trăiam sub influența întunecată a Satanei și eram supusă tertipurilor și manipulării sale. Acest lucru era foarte departe de standard pentru a fi cu adevărat mântuită de Dumnezeu, dar, credeam că, de fapt, intrasem demult pe calea mântuirii de către Dumnezeu și că eram aproape adecvată. Aceasta a fost pur și simplu autoamăgire.
După ce mi-am dat seama de aceste lucruri, m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, Îți mulțumesc! Luminarea și călăuzirea Ta au fost cele care mi-au permis să-mi văd în mod clar adevărata condiție și m-au făcut să înțeleg ce este mântuirea adevărată, transformându-mi punctul de vedere eronat din trecut. De asemenea, m-au făcut să înțeleg că, indiferent de cât de mulți ani crezusem în Dumnezeu, fără a urmări adevărul, firea vieții mele nu se putea schimba. Deci, indiferent cât de mult umblam de colo colo lucrând, indiferent de cât sufeream, nu aveam să obțin aprobarea lui Dumnezeu. De astăzi înainte, sunt dispusă să prețuiesc această comoară a timpului pentru a căuta adevărul și, prin experimentarea lucrării Tale, voi încerca să mă descotorosesc de firea mea coruptă. Mă voi strădui să trăiesc potrivit cuvintelor Tale, să ascult întru totul de Tine și să pășesc pe calea spre mântuireˮ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu