de A’Jiao, Hong Kong
Jiao se așeză lângă fereastră, privind certificatul de divorț din mâinile sale cu un sentiment de ușurare. Datorită harului și mântuirii lui Dumnezeu, Jiao era în sfârșit eliberată de căsnicia ei dureroasă. Privi, pe fereastră, strada și tot ce se petrecuse între ea și fostul ei soț i se derulă în minte…
Găsirea fericirii
Jiao era la fel ca atât de multe alte fete. Când era adolescentă, ea visa să crească și să găsească un soț care să o iubească nespus de mult. Mai ales când citea romane de dragoste sau privea vedetele din filme la televizor și vedea iubirea nesfârșită dintre personajele principale masculine și feminine, ea prelua ideile cum ar fi „iubirea este supremă” și „a îmbătrâni împreună, nedespărțiți” ca idealuri pentru propria sa căsătorie viitoare și tânjea să aibă o mare dragoste. Numai atunci, credea ea, viața ei nu ar fi trăită în zadar.
Când era pregătită să se căsătorească, ea l-a întâlnit pe Ming. Ming o iubea nespus de mult pe Jiao, iar Jiao îl considera pe Ming partenerul ei pentru tot restul vieții și, astfel, au întemeiat o familie împreună. După ce s-au căsătorit, Ming ținea și mai mult la Jiao; era tolerant la greșelile ei și se arăta mereu îngăduitor cu ea, iar Jiao se simțea cea mai fericită femeie din lume.
Despărțirea
Într-o zi, exact când Jiao era absorbită de căsnicia ei fericită, văzu din întâmplare câteva mesaje mult prea afectuoase pe telefonul mobil al lui Ming, care fuseseră trimise de către o altă femeie. Jiao l-a întrebat pe Ming dacă avea o aventură, iar Ming a recunoscut că da. Asta a venit ca un trăsnet din senin pentru Jiao și ea a simțit că inima îi fusese sfâșiată. A vrut să plece, dar Ming a rugat-o și a implorat-o să-i mai dea o șansă. Văzând că Ming era atât de plin de remușcări, inima lui Jiao s-a înmuiat și s-a hotărât să-l ierte.
În zilele care au urmat, Ming a fost la fel de grijuliu și afectuos cum fusese la începutul relației lor și, mai ales după ce Jiao a născut, Ming a ținut și mai mult la ea. De asemenea, el i-a făcut multe promisiuni lui Jiao: „Voi munci din greu să câștig bani, astfel încât tu și copilul nostru să aveți o viață bună în viitor”. Deși el o trădase o dată înainte, Jiao simțea că Ming încă o iubea cu adevărat și își spuse că va păstra dragostea lor puternică!
Dar cât timp poate dura iubirea înainte de a se stinge? Odată cu trecerea timpului, uzura vieții înlocui treptat fericirea lor conjugală. Ming se întorcea acasă de la serviciu din ce în ce mai târziu, iar uneori nu venea acasă până la două sau trei dimineața. De asemenea, atitudinea lui față de Jiao devenise din ce în ce mai indiferentă și se certa adesea cu ea în privința unor lucruri banale. După o ceartă, ei nu își mai vorbeau. Jiao se simțea foarte îndurerată și nu dorea ca acest impas între ei să continue. Odată, Jiao l-a întrebat pe Ming: „De ce mă tratezi cu din ce în ce mai multă indiferență?” Și Ming i-a răspuns: „Dragostea noastră s-a schimbat. Cred că ar fi mai bine să ne despărțim…” Auzind-l spunând asta, Jiao își simți inima pustiită și rămase împietrită, incapabilă să-și oprească lacrimile.
O săptămână mai târziu era aniversarea de șapte ani de căsătorie a lui Ming și Jiao. Jiao crezu că Ming va reflecta la tot timpul petrecut împreună și se va răzgândi, dar, în mod neașteptat, Ming o informă că dorea să divorțeze!
Această lovitură bruscă a zdruncinat-o pe Jiao, iar sora mai mare a lui Jiao i-a spus și ea că Ming nu o iubise, de fapt, de mai mult timp și că ei, pur și simplu, i se tăinuise acest lucru… Cuvintele surorii ei au distrus complet și ultima rază de speranță a lui Jiao și, în disperarea ei, Jiao a luat 90 de somnifere. A fost tratată la timp, dar apoi s-a hotărât să sară de pe o clădire. A fost salvată, din nou, în mod miraculos, dar, întrucât rănile ei erau extrem de grave, exista posibilitatea să își petreacă restul vieții într-un scaun cu rotile. Dar, când a văzut că Ming făcea tot ce putea pentru a avea grijă de ea și că era măcinat de vină, Jiao a crezut că totul se meritase.
Oglinda spartă nu mai poate fi niciodată reparată
Odată cu trecerea timpului, sănătatea lui Jiao s-a îmbunătățit treptat și a putut să meargă în cârje. Viața ei fericită, totuși, nu a revenit așa cum își dorea ea. Ming era secretos în privința deplasărilor sale și a mințit în privința plecării într-o călătorie de afaceri pentru câteva zile. În timp ce era plecat, Jiao l-a sunat, dar el nu i-a răspuns. Apoi l-a sunat din nou cu număr ascuns. Ming i-a răspuns și, după câteva cuvinte spuse în grabă, i-a închis brusc. Mintea lui Jiao s-a umplut de imagini ale lui Ming cu o altă femeie, iar inima îi era rănită dincolo de capacitatea ei de a o controla. A treia zi, Ming s-a întors și Jiao s-a uitat pe furiș în buzunarele lui. Spre surprinderea ei, a găsit câteva prezervative! Jiao avea inima frântă. Pur și simplu nu putea înțelege. Îi oferise lui Ming toată inima ei timp de ani de zile – de ce Ming trebuia să o trateze cu atâta cruzime? Jiao deveni plină de resentimente față de Ming și simți că familia ei perfectă devenise ceea ce era astăzi doar din cauza lui…
Dar, indiferent cât de rănită se simțea, Jiao nu voia să-și piardă familia și voia să-i ofere fiului său o familie completă. Pentru a-și salva căsnicia destrămată, Jiao și-a înăbușit durerea din inimă și a început să învețe cum să gătească mâncărurile care îi plăceau lui Ming, a făcut prăjiturile care îi plăceau lui și chiar și-a vândut bijuteriile de nuntă și a cumpărat o brățară de aur care îi plăcea lui Ming. Dar Ming tot persevera în obiceiurile sale vechi, fără nici cea mai mică reținere. Într-o zi, observatorul a emis un avertisment pentru un taifun de intensitate 10. Jiao i-a spus lui Ming să nu iasă, ci să rămână în casă cu fiul lor, dar Ming a insistat să iasă. La prânz, Jiao nu s-a putut abține să nu arunce iarăși, pe furiș, o privire în buzunarele soțului ei și, din nou, a găsit prezervative. Nu și-a mai putut reprima emoțiile și a spart violent castronul de podea. De frică, fiul lor, în vârstă de cinci ani, a început să plângă zgomotos, iar Ming a pălmuit-o pe Jiao. În acel moment, Jiao se simți complet distrusă, iar tristețea, mânia și durerea îi inundau mintea și lacrimile îi curgeau liber… Își luă cârjele și ieși pe ușă. Merse șchiopătat de-a lungul străzilor goale, iar ploaia rece curgea șiroaie pe ea, în timp ce taifunul îi șfichiuia fața și corpul. Jiao simțea cum frigul o cuprindea și nu știa dacă apa de pe fața ei era ploaie sau propriile lacrimi. Lui Jiao, în acel moment, nu-i mai rămânea nimic altceva pe lume decât bezna și posomorârea…
După aceea, Ming a început să se comporte și mai egoist și mai nesăbuit și adesea se întorcea acasă după miezul nopții sau, pur și simplu, nu venea acasă deloc. Jiao îndura suferința din inima ei și lâncezea în fiecare zi ce trecea. În fiecare noapte, când se făcea târziu, văzându-se doar pe ea și pe fiul ei într-o casă atât de mare, Jiao avea un sentiment fără egal de suferință și dezolare și tot ce putea să facă era să se amorțească cu băutură…
Se ivesc zorile
Din întâmplare, Jiao se întâlni într-o zi cu creștina Min. Min trecuse prin aceleași întâmplări nefericite ca Jiao, dar datorită mântuirii lui Dumnezeu, Min depășise toată durerea. Odată, Jiao a întrebat-o pe Min: „De ce trăiește omenirea într-o asemenea durere?” Min i-a citit mai apoi lui Jiao două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu: „Adam și Eva creați de Dumnezeu la început erau oameni sfinți, adică, în timp ce erau în Grădina din Eden ei erau sfinți, neîntinați de murdărie. De asemenea, ei erau credincioși lui Iahve și nu știau nimic de trădarea lui Iahve. Aceasta este deoarece erau fără tulburarea influenței Satanei, erau fără otrava Satanei și erau cei mai puri din toată omenirea. Ei trăiau în Grădina Edenului, fără a fi pângăriți de nicio murdărie, fără a fi stăpâniți de trup și adorându-L pe Iahve. Mai târziu, când au fost ispitiți de Satana, ei aveau otrava șarpelui și dorința de a-L trăda pe Iahve și ei trăiau sub influența Satanei. La început, ei erau sfinți și Îl preamăreau pe Iahve; doar în acest fel erau ei umani. Mai târziu, după ce au fost ispitiți de Satana, ei au mâncat fructul pomului cunoașterii binelui și răului și au trăit sub influența Satanei. Ei au fost treptat corupți de Satana și au pierdut imaginea inițială a omului” („Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”). „După ce Satana l-a corupt pe om, acesta a devenit din ce în ce mai depravat, bolile omului s-au adâncit, iar suferința lui a devenit din ce în ce mai gravă. Omul a simțit din ce în ce mai mult deșertăciunea, tragedia și neputința de a continua să trăiască în lume și a simțit tot mai puțină speranță pentru lume. Așa că această suferință i-a fost adusă omului de Satana și a venit numai după ce omul fusese corupt de Satana și trupul omului a devenit depravat” („Însemnătatea experimentării de către Dumnezeu a suferinței din lume”).
Min a avut părtășie cu Jiao, spunând: „La început, Dumnezeu i-a creat pe strămoșii noștri, Adam și Eva, apoi El i-a așezat în Grădina Edenului. În acel moment, omenirea nu fusese coruptă de Satana și erau supuși și reverențioși față de Dumnezeu; ei nu aveau răutate sau stricăciune în inimile lor, iar în viața lor în Grădina Edenului, aveau parte de grija, protecția și binecuvântarea lui Dumnezeu și erau extrem de fericiți și împăcați. După aceea, ei au fost seduși și corupți de Satana pentru a-L trăda pe Dumnezeu și, astfel, păcatul s-a născut în lume. Treptat, în timp, omenirea a început să Îl respingă pe Dumnezeu și să trăiască în păcat, să se agațe de plăcerea fizică, să se complacă în dorințele trupești și să urmeze tendințe rele. Din cauza corupției Satanei, omenirea a devenit din ce în ce mai arogantă, rea, egoistă și înșelătoare, interacțiunile dintre oameni s-au umplut de minciuni și înșelăciune, iar aceștia au început să se folosească unul de altul și să se trădeze. Acum, oamenii sunt într-un fel în fața celorlalți și într-un alt fel când aceștia nu sunt de față și se întrec și se luptă unul cu altul pentru propriile interese. Chiar și soții și soțiile se folosesc unul pe celălalt și se trădează, cu totul nepăsători în privința sentimentelor partenerului lor și și-au pierdut minima conștiință, rațiune, moralitate și demnitate. Trăind într-o lume atât de rea și coruptă și fiind corupți într-atât de mult de Satana, încât nu ne mai asemănăm nici cu omul, nici cu o fantomă, este oare posibil să nu fim în suferință? Dumnezeu știe că noi, oamenii, am fost corupți și vătămați de către Satana și că trăim într-o stare de durere și neputință. Prin urmare, El S-a întrupat pe pământ și exprimă adevărul pentru a ne mântui și pentru a ne permite să înțelegem adevărul și pentru a ne permite să pătrundem până la rădăcina tuturor relelor și corupției din lume și să vedem clar mijloacele și metodele pe care Satana le folosește pentru a ne corupe. În același timp, Dumnezeu ne arată calea și direcția pe care trebuie să le urmăm pentru a ne elibera de durere. Când venim înaintea lui Dumnezeu și citim cuvintele Sale și înțelegem adevărul și pătrundem în esența problemelor, găsim atunci scopul corect pe care să-l urmăm și, în mod firesc, ne eliberăm de durere”. După ce a ascultat părtășia lui Min, Jiao a înțeles, în sfârșit, că motivul pentru care omenirea trăia în atât de multă durere era corupția Satanei. Omenirea devenea din ce în ce mai rea și depravată și își pierduse atât conștiința, cât și umanitatea. Jiao simțea că ceea ce spusese Min avea sens și își dorea foarte mult să o audă pe Min vorbind despre credința în Dumnezeu.
Min i-a citit lui Jiao un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Cel Atotputernic are milă de acei oameni care suferă profund. În același timp, El este sătul de acești oameni fără conștiință, pentru că trebuie să aștepte prea mult timp răspunsul din partea oamenilor. El dorește să cerceteze, să-ți cerceteze inima și sufletul. El vrea să-ți aducă hrană și apă și să te trezească, astfel încât să nu-ți mai fie sete, nici foame. Când ești obosit și când începi să simți tristețea acestei lumi, nu fi nedumerit, nu plânge. Dumnezeu Atotputernic, Veghetorul, îți va primi în orice clipă sosirea” („Suspinul Celui Atotputernic”). Pe măsură ce asculta cuvintele lui Dumnezeu, inima lui Jiao era încălzită de dragostea lui Dumnezeu. Se gândea cum, după trădarea lui Ming, ea îndurase atâta suferință și trăise o viață groaznică și fusese aproape de a-și pierde viața de două ori, doar pentru a-și păstra căsnicia. De-abia acum își dădea seama că Dumnezeu veghease întotdeauna asupra ei, fiindu-i alături, păzind-o și protejând-o, conștient de faptul că trăia în durere sub puterea Satanei. Dumnezeu îi călăuzise fiecare pas pe acest drum și îi dăduse posibilitatea să treacă de partea lui Dumnezeu. Inima lui Jiao era plină de recunoștință față de Dumnezeu și se simțea atât de emoționată încât lacrimile începură să-i alunece pe obraji…
Jiao a acceptat cu bucurie lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și, deseori, obișnuia să citească spusele lui Dumnezeu împreună cu frații și surorile ei și să aibă părtășie despre propriile lor experiențe și învățăminte și să intoneze cântece întru slăvirea lui Dumnezeu. Toate acestea au adus lumină în viața sfâșietor de singuratică a lui Jiao și, treptat, chipul ei a început să strălucească datorită unui zâmbet care lipsise mult timp. Dar, de fiecare dată când se întorcea acasă, se gândea la indiferența lui Ming față de ea și la trădarea lui și nu se putea abține să nu simtă durere în adâncul inimii sale. Mai mult, ceea ce nu putea înțelege Jiao era modul în care Ming, care o iubise atât de mult, devenise cineva care, deși îi era încă atât de familiar era, totuși, un străin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu