Ce înseamnă cu adevărat să accepți adevărul?

Xiaohe, orașul Puyang, provincia Henan

În trecut, de câte ori citeam cuvintele dezvăluite de Dumnezeu despre cum oamenii nu acceptă adevărul, nu credeam că acele cuvinte mi se aplică mie. Mă bucuram să mănânc și să beau cuvântul lui Dumnezeu și să împărtășesc cuvântul Lui și puteam să accept și să admit tot ceea ce Dumnezeu a zis ca fiind adevăr – indiferent cât de mult mă durea inima sau cât de puțin se conforma ideilor mele. În plus, indiferent cât de multe imperfecțiuni îmi arătau frații și surorile mele, le puteam admite și accepta. Nu căutam să mă justific, deci mă consideram o persoană care cu siguranță putea să accepte adevărul. Doar cei care nu acceptau adevărul erau îndeosebi oameni aroganți și încrezuți și care aveau păreri despre cuvântul lui Dumnezeu, care nu admiteau că cuvântul lui Dumnezeu este adevăr. Întotdeauna am crezut că așa stau lucrurile până într-o zi în care ascultam „Părtășia și predicarea despre intrarea în viață”, când am înțeles cu adevărat ce înseamnă să accepți adevărul.

Se spune: „Nu este suficient doar să admiți că cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, trebuie să accepți acest lucru în inima ta și să permiți adevărului să își găsească loc în inima ta și să exercite putere. Trebuie să prindă rădăcini în inima ta și să devină viața ta. Aceasta este adevărata expresie a acceptării adevărului. […] Ce înseamnă să accepți acest lucru în inima ta? Inima ta admite că această afirmație reprezintă adevărul și recunoaște cu adevărat substanța adevărului. Apoi, trebuie să accepți cu totul acest adevăr și să îi permiți să își găsească loc în inima ta și să prindă rădăcini. După aceea, trebuie să trăiești conform acestui adevăr și să vezi lucrurile potrivit acestui adevăr. Aceasta reprezintă acceptarea adevărului. […] Să mănânci și să bei cuvântul lui Dumnezeu și să admiți că cuvântul lui Dumnezeu reprezintă adevăr nu înseamnă că ai acceptat adevărul. Mai degrabă, aceasta înseamnă să recunoști în profunzime substanța adevărului în cuvântul lui Dumnezeu și să îl accepți în inima ta. Înseamnă să negi complet părerile tale despre Dumnezeu și vechile idei preconcepute la care nu ai renunțat pentru a accepta cuvântul lui Dumnezeu ca adevăr și pentru a trăi conform cuvântului Lui. Aceasta înseamnă să accepți cu adevărat adevărul” („Cum să știi că Hristos este Adevărul, Calea și Viața” în „Predici și Părtășie cu privire la intrarea în viață II”). Când am auzit aceasta, inima mea a avut imediat un șoc. Așadar, aceasta nu era ceea ce credeam eu despre acceptarea adevărului. Am ascultat pasajul încă o dată cu atenție și, prin contemplare și căutare, am înțeles în sfârșit ce înseamnă să accepți adevărul. Faptul că admiți verbal că cuvântul lui Dumnezeu este adevărul sau că ești capabil să accepți imperfecțiunile menționate de alte persoane nu reprezenta acceptarea efectivă a adevărului după cum credeam eu. Acceptarea efectivă a adevărului înseamnă nu numai să recunoști faptul că cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, ci și să recunoști substanța adevărului și să accepți complet acest lucru în inima ta. Înseamnă să negi complet vechile tale păreri, puncte de vedere și idei preconcepute. Înseamnă să permiți adevărului să prindă rădăcini în inima ta și să poți trăi conform adevărului. Aceasta înseamnă să accepți efectiv adevărul.

Când am auzit toate acestea, am început să reflectez la mine însumi: cred că sunt o persoană care acceptă adevărul, dar oare am acceptat cuvântul lui Dumnezeu în inima mea? Are adevărul putere în inima mea? Am negat eu oare vechile păreri și idei preconcepute care au existat în inima mea? După ce m-am examinat cu atenție, am realizat că nu am făcut nimic din toate acestea. De exemplu: Dumnezeu a dezvăluit că nu există iubire adevărată între oameni și că ei toți profită unii de ceilalți. Deși verbal am admis adevărul pe care l-a rostit Dumnezeu, am simțit întotdeauna în inima mea că între mine, soția mea, copiii și părinții mei exista iubire adevărată. Buzele mele recunoșteau adevărul că Dumnezeu nu desăvârșește oamenii pe baza statutului lor, ci mai degrabă în funcție de adevăr, dacă îl au sau nu; dar inima mea încă păstra propriile mele puncte de vedere conform cărora cu cât era statutul meu mai înalt, cu atât Dumnezeu mă desăvârșea mai mult, cu cât statutul meu era mai înalt, cu atât oamenii mă respectau mai tare. Am crezut că și Dumnezeu se va bucura de mine. Prin urmare, întotdeauna mă îngrijoram cu privire la câștigarea sau pierderea statutului și întotdeauna mă simțeam îngrijorat în privința acestuia. Am admis cu gura mea că Dumnezeu a zis că greutățile și rafinările, precum și tratarea și emondarea reprezintă iubirea lui Dumnezeu și sunt benefice pentru viața omului. Dar nu am căutat să înțeleg substanța adevărului acestor cuvinte, nici să recunosc modul în care Dumnezeu iubește omenirea și felul în care se manifestă iubirea Sa, într-atât încât nu puteam să accept că Dumnezeu folosea oamenii, prilejurile și lucrurile care nu se potriveau cu părerile mele pentru a mă rafina și a trata cu mine, chiar până în punctul în care mă plângeam și protestam cu privire la ele. Știam că cerința lui Dumnezeu ca oamenii să fie onești era esențială, dar nu puneam accent pe punerea acesteia în practică sau pătrunderea sensului acesteia. Încă obișnuiam frecvent să mint și să înșel pentru propria mea demnitate. După care, nu eram dispus să exprim fățiș adevărul. Atunci când întâlneam probleme care necesitau eforturi fizice în timpul îndeplinirii îndatoririlor mele, obișnuiam să încep să lucrez în mod superficial și nu mă puteam dedica îndatoririlor mele. Gura mea accepta că Dumnezeu a spus să căutăm voia Sa în toate lucrurile și să acționăm conform dorințelor Sale, dar în viață reală, când mă confruntam cu anumite chestiuni, făceam lucrurile după cum preferam și conform voinței mele. L-am pus pe Dumnezeu cu totul undeva într-un colț al minții mele. De asemenea, când alți oameni îmi arătau defectele mele spunând că sunt prea arogant și că fac lucrurile în felul meu propriu, inima mea nu accepta criticile lor. Dar îmi era teamă că alte persoane vor spune că nu accept adevărul, așa că dădeam din cap și admiteam acele lucruri împotriva voinței mele. Dar în realitate, nu luam în considerare criticile lor. Existau multe lucruri în privința mea care mi-au arătat că nu acceptasem adevărul. Dar când am văzut că cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie că toți oamenii nu acceptă adevărul, nu am acceptat cuvântul lui Dumnezeu ca adevăr și nu am încercat să înțeleg substanța cuvântului Său și nici să mă examinez. În schimb, mi-am imaginat că eram o excepție de la cuvântul lui Dumnezeu și m-am considerat a fi o persoană care acceptase adevărul. Nu era oare aceasta o expresie evidentă a neacceptării adevărului? La acel moment, am văzut că eram o persoană care nu accepta adevărul în niciun fel. Așa-numitele mele expresii ale acceptării adevărului era acțiuni complet externe; reprezentau o deghizare mincinoasă a faptului că nu eram nici măcar pe aproape în ce privește acceptarea adevărului. Nu mă cunoșteam pe mine însumi, chiar nu mă cunoșteam! După ce am devenit conștient de acest lucru, nu am putut să nu simt că îmi este teamă. Știam că crezusem în Dumnezeu în toți acești ani și, totuși, trăisem în afara cuvintelor Lui. Cu adevărat nu primisem judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Eram pur și simplu un necredincios în inima mea, fără Dumnezeu și fără adevăr în viață. Dacă aș fi continuat să cred la fel, cuvântul lui Dumnezeu nu ar fi putut niciodată să devină viața mea. Nu aș fi fost capabil niciodată să mă smulg de sub influența Satanei și să fiu mântuit și desăvârșit. Din contră, aș fi fost condamnat de Dumnezeu și aș fi suferit pedeapsa Lui.

Slavă lui Dumnezeu pentru că m-a ghidat și mi-a permis să înțeleg ce înseamnă cu adevărat acceptarea adevărului; pentru că mi-a permis să văd că vechile mele cunoștințe și obiceiuri erau prea absurde și nu se potriveau cu voia lui Dumnezeu. Vreau să o iau de la capăt și să îmi concentrez eforturile pe acceptarea substanței adevărului în inima mea în tot ceea ce Dumnezeu a spus și să pun în aplicare aceste lucruri. Vreau să pot trăi conform adevărului, să devin o persoană care acceptă cu adevărat adevărul.

din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic”