de Christopher, Filipine
Prin lucrarea și îndrumarea Duhului Sfânt, am simțit că am o energie inepuizabilă în lucrarea mea pentru Domnul și inspirație nesfârșită pentru predicile mele. Ofeream adesea sprijin fraților și surorilor ce se simțeau slabi și negativi. Uneori, când membrii necredincioși ai familiei lor erau neprietenoși la adresa mea, tot puteam fi tolerant și răbdător; nu mi-am pierdut credința în Domnul și credeam că Domnul îi putea schimba. Astfel, simțeam că mă schimbasem semnificativ de când devenisem credincios. Totuși, începând cu 2011, nu am mai putut simți lucrarea Duhului Sfânt la fel de puternic ca înainte. Treptat, am pierdut noua iluminare pentru predicile mele și mi-a lipsit puterea de a mă elibera de traiul în păcat. Nu mă puteam abține din a-mi pierde cumpătul cu soția și fiica mea când le vedeam făcând lucruri care nu îmi plăceau și le certam cu mânie. Știam că asta nu însemna să respect voia Domnului, dar, deseori, nu mă puteam abține. Lucrul acesta mă tulbura în mod deosebit. Pentru a mă elibera de o viață de păcătuit și apoi spovedit, am depus mai mult efort în a citi Biblia, a posti și a mă ruga și am căutat peste tot pastori spirituali, pentru a putea cerceta și explora aceasta împreună. Dar toate eforturile mele au fost zadarnice; în viața mea de păcat și în întunericul din sufletul meu nu a avut loc nicio schimbare.
Apoi, într-o după-amiază din primăvara anului 2016, soția m-a întrebat: „Christopher, am văzut că ești foarte tulburat în ultimul timp. Ce ai?” I-am spus ce mă tulbura: „În ultimii ani, m-am întrebat de ce nu mă pot elibera de traiul în păcat deși sunt pastor și cred în Domnul de atâția ani. Nu mai pot să Îl simt pe Domnul – e ca și cum El m-ar fi părăsit. Chiar dacă mă duc peste tot pentru a predica, imediat ce am un moment de singurătate, în special în toiul nopții, mereu simt un soi de gol și neliniște, iar acest sentiment continuă, pur și simplu, să se intensifice. Mă gândesc la cum am crezut în Domnul în toți acești ani, am citit atât de mult Biblia, am ascultat atâtea predici ale Domnului și, deseori, am decis să port crucea și să mă cuceresc pe mine însumi, dar sunt mereu legat de păcat. Sunt capabil să spun minciuni pentru a salva aparențele și pentru propriul meu interes și nu reușesc să mă ridic la înălțimea cuvintelor «Şi în gura lor nu s-a găsit minciună» (Apocalipsa 14:5). Când înfrunt greutăți și rafinări, chiar dacă știu că acestea se întâmplă cu consimțământul Domnului, tot nu mă pot opri din a mă plânge de Domnul și din a-L înțelege greșit. Eșuez complet în renunțarea la sine de bunăvoie. Îmi e teamă că, trăind astfel în păcat, când Domnul va veni, nu voi putea intra în Împărăția cerurilor!”
Auzind acestea, soția mea a zis: „Christopher, cum poți gândi așa? Trebuie să ai credință; ești pastor! Chiar dacă trăim în păcat și nu ne-am eliberat de legăturile păcatului, Biblia spune, «Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit» (Romani 10:9). «Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!”» (Romani 10:13). Atât timp cât citim Biblia, participăm la adunări, ne rugăm Domnului și purtăm crucea, Îl urmăm fără greșeală până la a doua venire a Domnului, vom putea intra în Împărăția cerurilor și vom primi binecuvântarea Domnului.”
I-am spus atunci soției mele: „Așa gândeam și eu înainte, dar, în 1 Petru 1:16 se spune: «deoarece este scris: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!”» Cred în Domnul de treizeci de ani, dar, totuși, nu pot ține calea Domnului și, trăind în păcat, sunt în continuare capabil deseori să mă împotrivesc Domnului. Nu îndeplinesc nici pe departe cerințele Domnului. Of! De câte ori m-am hotărât să mă supun învățăturilor Domnului, totuși, nu am putut să-I pun cuvintele în practică. Cum aș putea să fiu demn de a intra în Împărăția cerurilor în modul acesta? Domnul Isus a spus: «Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri» (Matei 7:21). Potrivit cuvintelor Domnului, intrarea în Împărăția cerurilor nu este atât de simplă precum credem. Domnul este sfânt, deci cum pot oamenii care nu-I pun cuvintele în practică și care I se opun deseori să fie răpiți în Împărăția cerurilor? Doar cei ce s-au transformat și care fac voia lui Dumnezeu pot intra în Împărăția cerurilor!”
Soția mea s-a gândit pentru o clipă și a zis: „Ce spui tu are sens. Domnul este sfânt, iar noi suntem încă păcătoși. Nu suntem demni de a intra în Împărăția cerurilor. Doar că… mi-am amintit deodată… nu l-a invitat pastorul Liu pe un pastor coreean, Kim, la biserică? Ce ar fi să cercetăm această chestiune?” Am zis: „Da, e o idee bună. Domnul Isus a zis: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!» (Matei 7:7). Atât timp cât cercetăm, cred că Domnul ne va călăuzi. Ca pastor, trebuie să mă gândesc la viețile fraților și surorilor noastre. Dacă sunt nesăbuit în credința mea, le voi face lor și mie un deserviciu. Să așteptăm să vină pastorul Kim și să cercetăm cu el răspunsul la această chestiune.”
Deoarece plănuiam să îl caut pe pastorul Kim, am vrut să știu câte ceva despre trecutul său. Am căutat online biserica coreeană de care aparținea. Pe paginile care au apărut, am văzut site-ul https://ro.kingdomsalvation.org/. Deschizându-l, aceste cuvinte m-au atras: „Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au fost mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înţeles deloc calea vieții. Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un ciclu constant, fără a se îndrepta deloc spre schimbarea firii lor: astfel a fost natura omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu!” („Taina întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Erau atât de bine scrise, încât a trebuit categoric să continui să citesc: „Prin urmare, după terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta, de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să distrugă natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai profundă” („Taina întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Lectura aceasta era incredibil de captivantă pentru mine. Chiar dacă nu o puteam înțelege în întregime, iar o parte era chiar încâlcită pentru mine, aceste cuvinte mi-au permis să văd o oarecare speranță. Am simțit că pot găsi o cale de a mă purifica și de a mă schimba. I-am mulțumit lui Dumnezeu din inimă pentru că mi-a ascultat rugăciunea. Continuând să citesc, am simțit că acestea erau cu adevărat cuvinte minunate ce îmi udau și păstoreau sufletul însetat. Am văzut asta pe site: „Dacă nu găsiți Linia telefonică specială a Evangheliei în țara sau regiunea dumneavoastră, lăsați, vă rugăm, un mesaj și vă vom contacta cât mai repede posibil”. Am aruncat o privire rapidă și am văzut ca nu era nicio linie pentru Filipine, așa că am lăsat imediat un mesaj și mi-am scris numărul de contact și adresa fără ezitare.
După ce am ajuns acasă în acea după-amiază, i-am spus soției despre asta și, după ce a auzit ce am avut de spus, a vrut și ea să cerceteze. Chiar Îi mulțumesc Domnului că mi-au răspuns la mesaj a doua zi și au aranjat să se conecteze cu noi online în aceeași după-amiază. În acea după-amiază, am vorbit cu sora Liu și sora Su. Din acea conversație, am simțit că ele au vorbit simplu, iscusit și cu discernământ. Soția mea era chiar mai nerăbdătoare decât mine și a zis: „Vă deranjează dacă pun și eu o întrebare?” Ele au răspuns cu entuziasm: „Sigur că nu.” Soția mea a replicat: „Pe website-ul bisericii voastre se spune: «Dumnezeu al zilelor de pe urmă a făcut un stadiu al lucrării de judecată și mustrare.» Soțul meu și cu mine știm că nicio persoană nesfântă nu Îl va vedea pe Domnul deoarece El este sfânt, dar în Romani se zice: «Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit» (Romani 10:9). «Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!”» (Romani 10:13). Dacă noi credem în Domnul Isus, atunci suntem deja mântuiți și putem intra în Împărăția cerurilor, atunci de ce Dumnezeu al zilelor de pe urmă face o lucrare de judecată și mustrare? Nu prea înțeleg lucrul acesta și sper să aud părerile voastre.”
Sora Liu a răspuns: „Slavă lui Dumnezeu! Să avem părtășie împreună și să Îl lăsam pe Dumnezeu să ne îndrume. În primul rând, să cercetăm ce înseamnă aici «a fi mântuit». În perioada de final a Epocii Legii, toți oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu și nu mai aveau teamă de Dumnezeu în inimile lor. Au devenit din ce în ce mai păcătoși și au mers atât de departe încât au oferit ca sacrificiu animale și păsări oarbe, schiloade și bolnave. Oamenii din acea perioadă nu mai respectau legea și erau toți în pericol de a fi condamnați la moarte pentru încălcarea legii. Având în vedere această situație, pentru a îi mântui de o moarte sigură pe cei ce trăiau sub lege, Dumnezeu Însuși S-a întrupat și a inițiat lucrarea de răscumpărare și a fost în cele din urmă crucificat pentru a răscumpăra întreaga omenire din păcat. Oamenii puteau fi iertați de păcatele lor crezând în Domnul Isus, devenind astfel vrednici de a veni în fața lui Dumnezeu în rugăciune și de a se bucura de binecuvântările harului lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul înțeles al expresiei «a fi mântuit» în Epoca Harului. Cu alte cuvinte, «a fi mântuit» nu reprezintă nimic altceva decât iertarea păcatelor unei persoane. Adică, Dumnezeu nu îi mai consideră pe oameni ca fiind întinați de păcat, dar asta nu înseamnă că aceștia nu sunt inerent păcătoși. Astfel, a fi mântuiți nu înseamnă că suntem pe deplin purificați și că am dobândit mântuirea completă. Dacă dorim să fim purificați, trebuie să acceptăm lucrarea judecății lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.”
Doar după ce am auzit părtășia lor, soția mea și cu mine am înțeles că „a fi mântuit”, așa cum se spunea în Epistola către Romani, se referă la acceptarea mântuirii de către Domnul Isus și la a nu mai fi condamnați la moarte pentru încălcarea legii. Nu era acel „a fi mântuit” pe care ni-l imaginaserăm noi, de a fi complet purificat. Ce au spus ele avea sens. Acea explicație pentru „a fi mântuit” este în conformitate cu situația noastră, în care trăiam făcând păcate și apoi mărturisindu-le. Așadar, ceea ce a făcut Domnul Isus a fost doar o lucrare de răscumpărare, nu lucrarea de purificare și mântuire completă a omului. Chiar dacă, odată ce cred în Domnul, oamenii sunt mântuiți, aceasta nu înseamnă că au fost complet purificați. Ascultându-le părtășia, am simțit că era adevăr de cercetat în aceasta, astfel că mi-am exprimat dorința de a continua. Am spus: „Slavă Domnului! Ceea ce spuneți este minunat. Din această părtășie cu voi, înțelegem acum adevăratul înțeles al cuvintelor «a fi mântuit». Vă rog să continuați cu părtășia și fie ca Dumnezeu să ne îndrume.” Sora Su a continuat spunând: „Foarte bine, să citim câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și totul va deveni mai clar. Dumnezeu Atotputernic spune: «La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului» („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” din Cuvântul Se arată în trup). «Lucrarea zilelor de pe urmă este de a spune cuvinte. Mari schimbări pot fi produse în om cu ajutorul cuvintelor. Schimbările produse acum în acești oameni, după acceptarea acestor cuvinte, sunt mult mai mari decât cele făcute în oameni, după acceptarea semnelor și minunilor Epocii Harului. Căci, în Epoca Harului, demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea pervertită din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul urma să fie curățat de firea satanică pervertită din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută. Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru nu înseamnă că omul nu mai are păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască în interiorul firii satanice pervertite a trecutului. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de firea sa satanică pervertită, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea satanică pervertită și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă» („Taina întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). «Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa» (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”). Putem vedea din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic că, dacă rămânem credincioși lucrării de răscumpărare din Epoca Harului, dar nu acceptăm lucrarea Sa de judecată din zilele de pe urmă, atunci rădăcina păcătoșeniei nu poate fi înlăturată. Dumnezeu cel Atotputernic al zilelor de pe urmă a sosit și face o etapă a lucrării pe temelia lucrării de răscumpărare, judecând și purificând omul. El rostește adevăruri pentru a revela adevărul despre stricăciunea omului, judecând natura satanică a omului. El a venit pentru a transforma firea satanică a oamenilor, pentru a-i elibera complet de influența Satanei, ca ei să poată atinge mântuirea completă. Este evident că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu a zilelor de pe urmă este cea mai hotărâtoare și fundamentală lucrare pentru purificarea, mântuirea și desăvârșirea oamenilor. Astfel, doar acceptând lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic a zilelor de pe urmă putem dobândi o adevărată înțelegere a propriei noastre esențe stricate și a firii drepte a lui Dumnezeu, putem fi eliberați complet de influența Satanei, putem fi pe deplin mântuiți de Dumnezeu și putem deveni oameni care I se supun, Îl venerează și sunt compatibili cu El.”
Inima mea chiar s-a luminat ascultând această părtășie și am simțit că îndelunga mea confuzie fusese, în sfârșit, înlăturată. S-a dovedit că Dumnezeu a făcut doar lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului, nu lucrarea de a îi scăpa pe oameni de firea lor satanică stricată. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu de dezvăluire a adevărului prin întruparea Sa în zilele de pe urmă este lucrarea purificării și mântuirii complete a omenirii. Așadar, cum îi purifică, transformă și mântuiește pe oameni, de fapt, Dumnezeu? Eram nerăbdător să aflu răspunsul la această întrebare, așa ca nu am mai putut aștepta să întreb: „Am înțeles ce ați spus adineauri, iar acum știu că noi putem dobândi purificarea doar prin Domnul cel reîntors, care face etapa lucrării de judecată. După asta tânjeam de ceva timp. Ce vreau cu adevărat să știu este cum Își face Dumnezeu Atotputernic lucrarea de purificare și mântuire a oamenilor? Vă rog să aveți părtășie cu noi.”
Sora Su a continuat: „Întrebarea privind modul în care Își face Dumnezeu Atotputernic lucrarea de judecată pentru a-i curăța și mântui pe oameni este deosebit de importantă pentru oricine dorește să obțină schimbarea și purificarea. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne furnizează o claritate aparte cu privire la această fațetă a adevărului. Ți le voi trimite. Frate, te rog, citește-le!”
Încântat, am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).
După ce am terminat de citit cuvintele lui Dumnezeu, Sora Su și-a continuat părtășia: „Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic explică atât de clar cum Dumnezeu îi judecă și purifică pe oameni. În zilele de pe urmă, Dumnezeu rostește în principal adevăruri care au ca țintă firea stricată a omului și natura satanică a împotrivirii față de Dumnezeu pentru a judeca, purifica și mântui omenirea. Dumnezeu Atotputernic a rostit atât de multe fațete ale adevărurilor – cum Satana îi strică pe oameni, cum Dumnezeu îi mântuiește pe oameni, ce înseamnă doar să-l urmezi pe om și ce înseamnă să I te supui lui Dumnezeu, ce perspective ar trebui să avem în credința noastră, ce este o schimbare a firii, ce înseamnă a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău, ce este ofensarea firii lui Dumnezeu, cum să fii o persoană onestă etc. Toate aceste adevăruri au autoritate și putere și pot furniza oamenilor subzistența pentru viețile lor. Ele sunt calea spre viața eternă pe care Dumnezeu a oferit-o omenirii. Atât timp cât oamenii acceptă și practică cuvântul lui Dumnezeu, ei pot dobândi purificarea și mântuirea. După ce am trecut câțiva ani prin lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic, noi am trăit personal toate acestea. Când citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic de judecată, mustrare și expunere a omului, simțim că ele sunt ca o sabie cu două tăișuri, dezvăluindu-ne răzvrătirea, stricăciunea, împotrivirea, relele intenții, noțiunile și imaginațiile și chiar toxinele Satanei ascunse în adâncurile inimilor noastre. Ne fac să vedem că suntem aroganți și neprihăniți de sine, necinstiți și vicleni, egoiști, răi și orbi la tot cu excepția propriului nostru interes, fără nicio teamă de Dumnezeu. Vedem că suntem plini de murdărie și stricăciune în acțiunile, mințile și inimile noastre, că suntem fără asemănare omenească. Ne simțim prea rușinați să ne arătăm fețele și ne dăm seama că, dacă trăim mai departe după firile noastre stricate satanice, vom fi mereu oameni care Îl dezgustă pe Dumnezeu, nu vom dobândi niciodată lauda lui Dumnezeu și vom fi destinați eliminării și pedepsei. Judecata și revelațiile cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic înseamnă că Dumnezeu ne judecă față în față, făcându-ne să recunoaștem firea maiestuoasă, mânioasă și dreaptă a lui Dumnezeu și să dezvoltăm treptat o inimă cu frică de Dumnezeu, precum și adevărata căință și schimbare. Acum simțim că trăim un pic asemănarea omului și vedem că am dobândit într-adevăr măreața mântuire a lui Dumnezeu. Dacă judecata lui Dumnezeu nu ar fi venit asupra noastră, nu am fi avut șansa să cunoaștem firea dreaptă a lui Dumnezeu ce nu tolerează ofensa omului și sfânta și binevoitoarea Sa esență. Nu am fi putut ajunge să ne urâm răzvrătirea, nici nu am fi putut să dăm la o parte stricăciunea noastră și să fim purificați. Așadar, cu cât experimentăm mai mult judecata și mustrarea lui Dumnezeu, cu atât mai mult vedem că judecata și mustrarea lui Dumnezeu este cea mai bună îngrijire pentru noi, cea mai mare binecuvântare a noastră și cea mai adevărată mântuire!”
În părtășia sa, Sora Liu a spus și următoarele: „Lucrarea de judecată și mustrare a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă este una de completă purificare, mântuire și desăvârșire a oamenilor. Dacă nu acceptăm judecata în fața scaunului lui Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vom putea dobândi purificarea și schimbările în firea vieții noastre. Rezultatul nostru va fi cu siguranță respingerea și eliminarea de către Dumnezeu; vom suferi pieirea și vom dispărea. Nu vom avea niciodată o șansă la mântuire și la a intra în Împărăția cerurilor. Acesta este un fapt incontestabil.”
Am spus fericit: „Slavă lui Dumnezeu! Inima mea este atât de luminată de părtășia voastră. Am crezut în Domnul atâția ani, dar, de fapt, am trăit în păcat și am fost lipsit de puterea de a mă elibera. Acum înțeleg că, dacă nu experimentez judecata și mustrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, nu voi putea să mă eliberez de robia și constrângerile păcatului. Am găsit acum calea către purificarea și mântuirea completă.” La câteva zile de la părtășie, eu și soția mea am ajuns să înțelegem unele adevăruri și am acceptat lucrarea zilelor de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic pentru iubirea și mântuirea Sa pentru mine! Ca pastor, am responsabilitatea și obligația de a-i aduce pe toți ceilalți pastori și frați și surori pe care îi cunosc înaintea lui Dumnezeu. După ce am lucrat cu acești frați și aceste surori pentru o bucată de vreme, nu doar că o mulțime de frați și surori din biserică ce participă deseori la întâlniri Îl acceptă cu toții pe Dumnezeu Atotputernic, dar am adus și un pastor de la altă biserică la domiciliu în familia lui Dumnezeu și majoritatea fraților și surorilor din biserica lui s-au întors, de asemenea, la Dumnezeu. Am fost încântat să văd pe acești frați și pe aceste surori acceptând mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și fiind ridicați înaintea tronului lui Dumnezeu. Acestea sunt toate rodul lucrării lui Dumnezeu Atotputernic: fie ca toată gloria să fie a lui Dumnezeu Atotputernic!
Parts of Scripture quotations in this publication are from NTLR by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu