Cine i-a salvat căsnicia?

Yang Zi, Hubei

Tocmai împlinise douăzeci de ani, avea o siluetă grațioasă, era drăguță ca o floare și erau mulți pretendenți care o curtau. Dar ea nu era deloc interesată de aceasta până când, într-o zi, prietena ei a invitat-o în oraș și l-a cunoscut atunci din întâmplare pe Lin. Lin avea aproape 1,8 metri înălțime, era înalt și atrăgător, având o înfățișare demnă. Vorbea cu umor și istețime, reușind să o atragă imediat. Lin era și el foarte interesat de ea. Cei doi au început să se întâlnească la scurt timp, iar după câteva luni s-au căsătorit. Nu după mult timp au avut un copil al lor, iar acest lucru a făcut-o să se simtă foarte binecuvântată. Însă lucrurile bune nu durează la nesfârșit. Chiar când începea să se bucure de toate și să tânjească după un viitor frumos, a descoperit că Lin nu făcea o muncă cinstită în fiecare zi. Toată ziua stătea degeaba și chiar ieșea deseori în oraș, se bătea și juca jocuri de noroc. Când se întorcea acasă, găsea motive de critică la adresa ei, indiferent dacă se întâmpla ceva sau nu. Pur și simplu nu îi păsa de ea sau de copilul lor. Ea nu înțelegea de ce Lin se comporta astfel. De multe ori, cu ochii plini de lacrimi, îl îndemna pe Lin să meargă pe drumul corect, dar Lin nu doar că nu o asculta, ci o și abuza, iar odată a mers într-atât de departe încât aproape a sufocat-o. Își pierduse toată speranța în Lin. Nu după mult timp, Lin a fost condamnat la închisoare pentru încălcarea legii, iar ea a trebuit să se întrețină singură, pe ea și pe copilul lor de un an și jumătate. Viața ei era plină de greutăți și speranțe spulberate. Abia în 2003, când Lin și-a săvârșit pedeapsa și a fost eliberat, a luat sfârșit și această căsnicie dureroasă.

După aceea, și-a luat fiul acasă la părinții ei. De vreme ce nu avea o slujbă, ea și fiul ei trebuiau să se bazeze pe ajutorul rudelor, lucru care o făcea să se simtă stânjenită și neajutorată. Când vecinii au văzut că are dificultăți în a-și îngriji singură copilul, au făcut un efort pentru a-i găsi și a-i prezenta un partener. La început, credea că vrea doar un bărbat obișnuit și că, atât timp cât este bun cu copilul ei, atunci este în regulă, dar apoi s-a gândit: încă sunt destul de tânără și, deși am divorțat, nu pot să mă mulțumesc cu oricine. Spre surprinderea ei, vecinii i-au prezentat bărbați care erau fie foarte scunzi, fie deloc atractivi, fie nu aveau o înfățișare demnă, iar unii dintre ei chiar au renunțat la ea pentru că avea un copil și niciunul dintre bărbații care au venit nu i se potrivea, iar aceasta a dezamăgit-o. Mai târziu l-a cunoscut pe Jun, care era cu opt ani mai în vârstă decât ea, era divorțat și avea o fiică. Avea tenul închis și o înfățișare obișnuită și nu era foarte înalt. În inima ei, nu avea o părere foarte bună despre Jun, dar era cinstit, avea o inimă bună și era foarte drăguț cu ea și fiul ei. Așadar, a cântărit totul și a hotărât că trebuie să facă un compromis de dragul fiului ei și să se căsătorească cu Jun. După ce s-au căsătorit, el a fost la fel de bun cu ei ca înainte. Avea grijă de ei, era foarte atent și făcea chiar și treabă prin casă, gătind și spălând haine. Însă ea nu a putut ocoli capcana propriei vanități și nu l-a acceptat în totalitate pe Jun în inima ei. Nu-l putea suferi din cauză că era urât și simțea că nu o merită. Din acest motiv, nu voia niciodată să iasă în oraș împreună cu soțul ei. Odată, când era în oraș, a văzut o rochie în vitrina unui magazin pe care voia foarte tare să o probeze, dar apoi l-a văzut în spatele ei pe soțul ei, care era bătrân și întunecat, și s-a gândit că, dacă îl lasă să meargă alături de ea, atunci oamenii ce lucrau în magazin vor arăta cu siguranță cu degetul spre ea și vor râde de ea pe la spate, spunând că nu are ochi buni la lucruri. Cum putea fi așa de bătrân soțul ei? Nu putea să renunțe la această mândrie a ei, așa că l-a făcut să o aștepte afară, la intrarea în magazin. În acel moment, a văzut dezamăgirea cuprinzând ochii lui Jun, dar el a zâmbit imediat și a spus: „Mergi și probează. Te aștept”. Când a auzit asta, s-a simțit oarecum rușinată și stânjenită. După aceea, pentru a o convinge să îl accepte în inima ei, Jun a preluat toate sarcinile din gospodărie și le făcea pe toate cât putea de bine, dar, indiferent ce ar fi făcut, ea nu era în stare să îl accepte în totalitate.

În 2010 a început să facă afaceri cu cosmetice. Când a început, hainele și machiajul ei au devenit din ce în ce mai moderne și mai elegante, făcând-o să arate și mai tânără și mai frumoasă. Când stătea în fața oglinzii alături de soțul ei, el părea și mai mult un țăran în comparație cu ea, nu avea nici fizicul necesar, nici personalitatea necesară. Distanța dintre ei se mărise și, în perioada aceea, ea se simțea și mai rău în inima ei. În plus, interacționa cu multe persoane și vedea că soții acestora erau arătoși și remarcabili, așa că, de fiecare dată când se întorcea acasă și îl vedea pe soțul ei, se simțea tot mai nemulțumită și nu se putea abține din a-i căuta defecte. De fapt, se simțea pierdută, pentru că știa că soțul ei muncise mereu din greu pentru a-i intra în grații și că nu ar trebui să-l trateze așa, dar, de vreme ce simțise mereu un dezechilibru în inima ei, nu-și putea controla sentimentele. Pe măsură ce trecea timpul, Jun nu a mai putut suporta o astfel de viață, cei doi se certau adesea și trăiau în suferință. Ea și-a amintit de o după-amiază când Jun a venit să o ia de la birou. De fapt, ar fi fost bine dacă nu ar fi venit, pentru că niciunul dintre colegii ei nu știa cum arată el. Dar a venit în acea zi să o ia, iar a doua zi colegii îi dădeau târcoale și o întrebau: „Cine te-a luat ieri de la muncă? Arăta atât de provincial…” A simțit dintr-odată că i s-a știrbit reputația. S-a supărat pentru că s-a gândit că soțul ei n-ar fi trebuit să vină să o ia. În același timp, s-a întrebat și cum de a găsit un soț atât de dezamăgitor cu care să nu vrea să fie văzută, care era ridiculizat și privit de sus de ceilalți oameni. Îi era într-adevăr greu să trăiască astfel. Atunci i-a venit o idee nerușinată: să caute din nou pe cineva de sex opus care să îi placă. Cât despre căsnicia cu Jun, dacă chiar nu avea să funcționeze, atunci îi va pune capăt. Prin urmare, își însoțea colegii de muncă ori de câte ori o invitau să cânte la KTV, dar tot ce își dorea era să găsească o persoană de sex opus pe care să o admire. În acest timp, de vreme ce era evitat și ignorat de ea, Jun a început să simtă suferință în inimă și să devină la rândul lui tot mai indiferent față de ea. S-a ajuns până în punctul în care uneori nici el nu se întorcea acasă după muncă. În acest fel, căsnicia dintre ea și Jun a intrat într-o criză…

Acesta a fost momentul în care o colegă de clasă de-a ei i-a vorbit despre mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Ea a văzut cât de practic este cuvântul lui Dumnezeu și că fiecare propoziție vorbea unui ascunziș al inimii ei. Nu numai că i-a dezvăluit adevărul și esența umanității corupte de Satana, ci i-a indicat și calea corectă de urmat în viață. Așa că a acceptat cu bucurie lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Când se întâlnea cu frați și surori, vedea că toți sunt foarte puri, că se iubesc unii pe alții și că atunci când erau împreună, nu vorbeau niciodată despre ce purtau sau mâncau ori despre alte plăceri. Nu se comparau niciodată între ei pentru a vedea cine arată mai bine sau are cei mai mulți bani; toți se concentrau pe urmărirea adevărului și, oricând ceva se abătea asupra lor, se rugau mereu lui Dumnezeu să caute. Reflectau la ei înșiși în cuvântul lui Dumnezeu pentru a se cunoaște pe ei înșiși și se străduiau să pună cuvântul lui Dumnezeu în practică și să se comporte ca niște oameni onești. Era ceva ce nu mai văzuse niciodată. În plus, a văzut că, oricând frații și surorile erau cu soții și soțiile lor, puneau în continuare cuvântul lui Dumnezeu în practică. Mai ales o soră care era mai tânără și mai drăguță decât ea, al cărei soț arăta chiar mai rău decât Jun, dar sora nu își evita soțul deloc. Cei doi se înțelegeau foarte armonios. Ea nu putea înțelege acest lucru. Nu înțelegea de ce sora nu își evită soțul. Mai târziu, sora i-a împărtășit următoarele: „Căsnicia fiecărei persoane a fost predestinată acum mult timp de Dumnezeu, așa că, indiferent ce fel de căsnicie este, în spatele cortinei se află în permanență rânduiala minuțioasă a lui Dumnezeu și, mai ales când soțul pe care Dumnezeu îl pregătește pentru noi nu arată bine și nu este conform așteptărilor noastre, atunci acesta este cel mai bun lucru cu putință pentru noi, pentru că aici este voia milostivă a lui Dumnezeu. Doar din cauză că am fost corupți în profunzime de Satana avem mereu dorințe, preferințe și cereri extravagante, care ne fac să nu înțelegem care este intenția lui Dumnezeu atunci când Își face rânduielile, așa că mereu ne privim soțul cu dispreț și simțim cum căsniciile noastre nu sunt ceea ce ne-am dorit, iar aceasta ne face să trăim în suferință. Dar, când căutăm voia lui Dumnezeu, când ajungem la o înțelegere a adevărului și suntem dispuși să renunțăm la propriile preferințe și dorințe, atunci vom vedea că rânduiala pe care Dumnezeu a făcut-o pentru noi este cea mai bună și mai potrivită, fiind cu adevărat o protecție pentru noi. Dacă putem să ne supunem în mod natural acestui lucru, atunci nu le vom mai întoarce spatele soților noștri”. În acel moment, întrucât abia începuse să creadă în Dumnezeu, nu era conștientă încă de adevăr. Părea să înțeleagă ce îi împărtășise sora, dar nu înțelegea de fapt. Ea doar admira foarte mult cum se comporta sora în prezența soțului ei.

Într-o zi a citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Dorim doar să vorbim despre ideile pe care le provoacă oamenilor tendințele sociale, modul în care ele îi determină să se poarte în lume, obiectivele vieții și perspectivele pe care le cauzează în oameni. Acestea sunt foarte importante; ele pot controla și influența starea de spirit a omului. […] Când suflă vântul unei tendințe, probabil doar un număr mic de oameni vor deveni cei care stabilesc tendințele. Ei încep să facă astfel de lucruri, acceptând astfel de idei sau de perspective. Totuși, majoritatea oamenilor, în mijlocul inconștienței lor, vor fi în continuare infectați, asimilați și atrași de acest tip de tendință, până când toți, fără să știe și fără să vrea, o acceptă și sunt toți cufundați în ea și controlați de ea. Pentru om, care nu este sănătos la corp și la minte, care nu știe niciodată ce este adevărul, care nu poate spune diferența dintre lucrurile pozitive și cele negative, aceste tipuri de tendințe, una după cealaltă, îi fac pe toți să accepte, de bunăvoie, aceste tendințe, viziunea de viață și valorile care vin de la Satana. Ei acceptă ceea ce le spune Satana despre modul de abordare a vieții și despre modul de a trăi, pe care Satana „îl revarsă” asupra lor. Ei nu au nici puterea și nici capacitatea, cu atât mai puțin conștiința de a se împotrivi” (din „Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” în Cuvântul Se arată în trup). Când a terminat cuvântul lui Dumnezeu, a înțeles în cele din urmă. De fapt, tot ce suferise ea în ultimii ani a fost ca urmare a corupției Satanei. Satana le insuflă oamenilor ideea că bărbații care caută femei „cu ten deschis, bogate și frumoase” și femeile care caută bărbați „înalți, bogați și atrăgători” aplică singura rețetă pentru o căsnicie fericită și binecuvântată. Sub influența acestui tip de tendință socială, părerile oamenilor asupra căsniciei au devenit distorsionate. În zilele noastre, când oamenii își caută jumătatea, pur și simplu sunt nepăsători cu privire la calitatea umanității partenerului și nu le pasă dacă li se potrivește, ci se concentrează pe aspectul fizic, dacă este înalt și atractiv sau are tenul deschis și e drăguţă, dacă are o familie înstărită sau dacă persoana corespunde standardelor pe care ei le cer pentru soțul/soţia lor și așa mai departe. Ei cred că, atât timp cât reușesc să găsească un soț atractiv sau o soţie drăguță, cu bani, atunci vor avea o viață minunată și plăcută, care cu siguranță nu va fi trăită în zadar. Și ea a acceptat fără să-și dea seama acest punct de vedere atunci când a început să își caute un soț. În mintea ei, a sperat întotdeauna să găsească un soț înalt și atractiv, cu o ținută demnă, cu care să își împartă viața, și credea că doar asta o va face fericită. Gândiți-vă puțin la primul soț, pe care l-a ales cu grijă – Lin –; toate trăsăturile lui erau conforme cu standardele pe care le avea pentru un soț; el îi satisfăcea vanitatea, dar, după ce s-au căsătorit, ea a realizat că umanitatea lui Lin nu era bună, că era încăpățânat și recalcitrant și avea numeroase obiceiuri rele. Nu doar că nu a avut o căsnicie fericită cu Lin, ci din contră, acesta o neglija, îi făcea viața grea și chiar o bătea. În cele din urmă, a fost chiar forțată să își crească singură copilul. Când locuia cu Lin, corpul și sufletul ei erau cuprinse de suferință și, până la urmă, fiind în suferință, și-a încheiat prima căsnicie. Ori de câte ori se gândește acum la acele vremuri din viața ei, o cuprinde teama. Însă soțul ei actual, Jun, deși nu este atractiv sau înalt, deși este destul de nesofisticat, ținuta lui morală este bună. Are o inimă bună, își îndeplinește rolurile și are grijă cu adevărat de familie. Are grijă de ea și de copilul ei și este foarte atent cu ei. Se gândește mereu la moduri de a o face să-l placă și îl tratează pe fiul ei ca și cum ar fi al lui. Dar, pentru că aspectul lui Jun nu era așa cum își dorea ea, a simțit mereu un dezechilibru în inima ei și a simțit mereu că Jun nu o merită. A simțit că i s-a știrbit reputația și că i s-a diminuat statutul social din cauză că a găsit un astfel de soț, așa că l-a privit mereu cu ochi critici. Nu a fost niciodată capabilă să îl accepte și a ajuns până în punctul în care voia să renunțe de tot la căsnicia ei cu Jun și să găsească din nou pe cineva de sex opus, înalt și atractiv, ca ea să își satisfacă vanitatea. În acest moment, a ajuns în cele din urmă la un soi de înțelegere. Pentru că i se insuflaseră ideile Satanei, iar perspectivele ei asupra căsătoriei erau distorsionate, ea nu știa de ce fel de căsătorie are nevoie, așa că nu a fost în stare să îl accepte pe Jun, l-a ignorat și l-a neglijat în totalitate pe Jun, ceea ce le-a provocat amândurora suferință. Din acest motiv căsnicia ei mergea pe un drum anevoios. În acel moment, a ajuns cu adevărat la o înțelegere bazată pe experiența ei. Dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, ei nu vor poseda adevărul și nu vor putea discerne concepțiile greșite și minciunile Satanei. Ei vor urma tendințe malefice ale societății, vor trăi pe baza gândurilor și perspectivelor eronate ale Satanei, vor fi amăgiți și prinși de Satana și vor trăi în suferință. Ce situație cu adevărat demnă de milă!

După ce a înțeles aceste lucruri, a fost dispusă să se întoarcă de la opiniile ei greșite și să își îndrepte atenția din nou asupra căsniciei în care se afla. Era pe deplin conștientă și de faptul că ea însăși era creștină, așa că trebuie să trăiască asemănarea cu uncreștin pentru a-i aduce rușine Satanei. Atunci s-a oprit din gândurile de a pleca să caute pe cineva de sex opus care să îi satisfacă dorințele și a început în schimb să țină la Jun. Încet, a început să îl accepte pe Jun în inima ei. Și Jun simțea schimbarea prin care trecea ea, iar asta îl făcea foarte fericit. Treptat, s-au apropiat mai mult unul de altul decât înainte, când fuseseră indiferenți unul față de celălalt. Starea de spirit din casa lor a încetat să mai fie atât de tensionată.

Într-o zi, prietena ei a venit să o viziteze acasă. Când Jun a văzut-o venind, a mers repede în bucătărie să prepare prânzul. În timp ce vorbeau, prietena ei a zis: „Soțul colegei noastre de clasă, Pan Lin, este atractiv și bogat. Este vice-președintele unei companii și are mai multe proprietăți în Hangzhou…” Când a auzit cuvintele prietenei ei, a simțit o înțepătură în inimă și s-a gândit imediat la visul ei din tinerețe, iar aceasta i-a adus un sentiment vag de dezamăgire… Și-a dat seama că situația ei nu este în regulă, așa că s-a rugat imediat lui Dumnezeu, cerându-I să îi protejeze inima. După rugăciune, a înțeles: când ne uităm la oameni, nu putem pune accent pe aspectul lor fizic și cel mai important lucru este să vedem ce fel de umanitate are o persoană. Unii oameni, deși sunt „cu tenul deschis, bogate și frumoase” sau „înalți, bogați și frumoși”, au o calitate a umanității extrem de scăzută sau chiar nu au deloc umanitate. Nu am suferi dacă am trăi cu o astfel de persoană? Întrucât perspectivele pe care le-am urmărit înainte erau incorecte, în cele din urmă nu am obținut fericire. Din contră, am suferit nespus de mult. Chiar și astăzi, încă nu m-am trezit, deci cum aș putea dori să repet astfel de acțiuni dezastruoase? Soțul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru mine este cel mai potrivit și cel care îmi priește cel mai mult, așadar de ce aș aduce mai mult necaz asupra mea? Gândindu-se la asta, inima ei a fost luminată. Nu a mai fost afectată de cuvintele prietenei ei. A zâmbit și i-a spus prietenei: „Fiecare are viața lui. Tipul de cămin și tipul de căsnicie pe care îl avem este aranjat de Dumnezeu. În plus, oamenii care sunt bogați și arată bine au mereu mai multe dorințe, dar asta nu este neapărat fericire. Obișnuiam să îmi doresc un soț înalt și atractiv, care să aibă o ținută demnă, dar până la urmă Lin nu făcea muncă cinstită și am trăit în mare suferință! Acum îl am pe Jun. Deși este cu câțiva ani mai mare decât mine și nu arată la fel de bine ca Lin, caracterul lui moral este bun, nu are obiceiuri rele și știu că mă iubește foarte mult și este atent la nevoile mele. Deși viața noastră nu este specială, este destul de armonioasă și mă simt foarte fericită”. În acest moment a intrat Jun și, de această dată, nu a încercat să îl evite sau să îl ascundă, ci l-a prezentat calmă prietenei ei. Prietena ei i-a spus: „Mi-am dat seama de la prima vedere că soțul tău este onest și muncitor și că este foarte bun cu tine, ești cu adevărat binecuvântată!” Ea a încuviințat din cap veselă și în inima ei I-a mulțumit în tăcere lui Dumnezeu, pentru că era perfect conștientă că Dumnezeu are grijă de ea și o protejează. Dacă n-ar fi fost luminarea și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, ea și Jun s-ar fi despărțit de mult timp. Atunci cum ar fi avut această viață binecuvântată pe care o are astăzi? Este doar binecuvântarea lui Dumnezeu! Când Jun a văzut că nu îl mai evită, pe fața lui a apărut un zâmbet fericit, pe care nu-l mai avusese niciodată.

După aceasta, relația ei cu Jun a devenit mai armonioasă. De fiecare dată când se întorcea acasă, Jun o aștepta mereu cu o masă gătită și o susținea mereu când venea vorba de credința ei în Dumnezeu. De fiecare dată când vedea aceste lucruri, era sincer mișcată. Simțea cu adevărat că Dumnezeu i-a dat cele mai bune lucruri și că o persoană poate fi cu adevărat fericită doar supunându-se planurilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Avea o înțelegere mai profundă asupra faptului că trebuie să se bucure de această căsnicie pe care Dumnezeu i-o oferise și în inima ei se simțea din ce în ce mai eliberată. I-a mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii că i-a salvat căsnicia, care era pe punctul de a se destrăma. Toată slava să fie a lui Dumnezeu Atotputernic!

din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic”