Versete din Biblie pentru referințe:
„Biserica […] este trupul Lui, plinătatea Celui Care umple totul în toţi” (Efeseni 1:22-23).
„Isus a intrat în Templu şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: «Este scris: „Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune”, dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!»” (Matei 21:12-13).
„El a strigat cu glas puternic: «A căzut, a căzut marele Babilon, a devenit o locuinţă a demonilor, un adăpost pentru orice duh necurat, un adăpost pentru orice pasăre necurată, un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată, pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile, regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii ei!»” (Apocalipsa 18:2-3).
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt sunt stăpâniți de prezența și disciplina Duhului Sfânt, iar aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt sunt sub comanda lui Satana și fără nimic din lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu, cei care colaborează la lucrarea nouă a lui Dumnezeu. Dacă aceia care se află în acest curent nu sunt în stare să colaboreze și nu pot să pună în practică adevărul cerut de Dumnezeu în acest timp, atunci ei vor fi disciplinați și, în cel mai rău caz, vor fi lepădați de Duhul Sfânt. Aceia care acceptă lucrarea nouă a Duhului Sfânt vor trăi în curentul Duhului Sfânt și vor primi grija și protecția Duhului Sfânt. Aceia care sunt dornici să pună adevărul în practică sunt luminați de Duhul Sfânt, iar aceia care nu sunt dornici să pună adevărul în practică sunt disciplinați de Duhul Sfânt și pot fi chiar pedepsiți. Indiferent ce fel de oameni sunt, cu condiția ca ei să se afle în curentul Duhului Sfânt, Dumnezeu Își va asuma responsabilitatea pentru toți aceia care acceptă lucrarea Sa nouă de dragul numelui Său. Aceia care preamăresc numele Său și sunt dornici să Îi pună cuvintele în practică vor primi binecuvântările Sale; cei care nu Îl ascultă și nu Îi pun cuvintele în practică vor primi pedeapsa Sa. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă noua lucrare și, pentru că au acceptat noua lucrare, trebuie să colaboreze cum se cuvine cu Dumnezeu, și nu să se comporte ca niște răzvrătiți care nu își îndeplinesc datoria. Aceasta este singura cerință a lui Dumnezeu de la om. Nu este același lucru pentru oamenii care nu acceptă lucrare nouă: ei se află în afara curentului Duhului Sfânt, iar disciplina și reproșul Duhului Sfânt nu li se aplică. Toată ziua, acești oameni trăiesc în trup, trăiesc în mintea lor, și tot ce fac este conform doctrinei rezultată din analiza și cercetarea propriilor lor creiere. Nu sunt cerințele lucrării noi a Duhului Sfânt, cu atât mai puțin nu este colaborarea cu Dumnezeu. Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrine, nu adevăr. O astfel de doctrină și regulament sunt suficiente pentru a demonstra că singurul lucru care le aduce laolaltă este religia; ele nu sunt cele alese sau scopurile lucrării lui Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar o mare adunare a religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat. Ei nu au lucrarea nouă a Duhului Sfânt; ceea ce fac pare să amintească de religie, ceea ce trăiesc ei pare să abunde în religie; ei nu sunt în posesia prezenței și lucrării Duhului Sfânt, cu atât mai puțin sunt eligibili să primească disciplina și luminarea Duhului Sfânt. Acești oameni sunt toți leșuri fără de viață și viermi lipsiți de spiritualitate. Ei nu cunosc răzvrătirea și neascultarea omului, nu cunosc toate faptele rele ale omului și cu atât mai puțin nu cunosc toată lucrarea lui Dumnezeu și voința de astăzi a lui Dumnezeu. Sunt cu toții ignoranți, oameni infami, sunt gunoaie care nu merită să fie numiți credincioși! Nimic din ceea ce ei fac nu are relevanță asupra gestionării lui Dumnezeu, cu atât mai puțin poate să afecteze planurile lui Dumnezeu. Cuvintele și acțiunile lor sunt prea dezgustătoare, prea patetice și sunt pur și simplu nedemne de a fi menționate. Nimic din ceea ce este făcut de aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt nu are de a face cu lucrarea nouă a Duhului Sfânt. Din această cauză, orice ar face, ei nu au disciplina Duhului Sfânt și, mai mult decât atât, nu au luminarea Duhului Sfânt. Pentru că ei sunt cu toții oameni fără dragoste de adevăr, și au fost disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Sunt denumiți făcători de rele pentru că umblă în trup și fac tot ceea ce le face plăcere sub stindardul lui Dumnezeu. În vreme ce Dumnezeu lucrează, ei sunt ostili lui Dumnezeu cu bună știință și aleargă în direcția opusă Lui. Neputința omului de a colabora cu Dumnezeu reprezintă neascultarea supremă în sine, așadar, acei oameni care se împotrivesc intenționat lui Dumnezeu, nu își vor primi ei, cu precădere, răsplata dreaptă?
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup
Cum îi numește Dumnezeu pe cei care credeau în Iahve? Iudaism. Aceștia au devenit un fel de grup religios. Și cum îi definește Dumnezeu pe cei care cred în Isus? Ei sunt considerați ca fiind parte a grupului religios numit creștinism, nu-i așa? În ochii lui Dumnezeu, iudaismul și creștinismul sunt grupuri religioase. De ce le definește Dumnezeu astfel? Printre toți cei care sunt membri ai acestor organisme religioase definite de Dumnezeu, există vreunul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, care face voia Lui și urmează calea Lui? (Nu.) În ochii lui Dumnezeu, ar putea cei care oficial Îl urmează pe Dumnezeu să fie toți oameni pe care El îi recunoaște ca fiind credincioși în Dumnezeu? Ar putea avea toți aceștia o legătură cu Dumnezeu? Ar putea fi toți aceștia ținte ale mântuirii lui Dumnezeu? (Nu.) Deși ați acceptat acum lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, va veni oare o zi când veți fi reduși la ceea ce Dumnezeu vede ca fiind un grup religios? Acest lucru pare de neconceput. Dacă deveniți parte a unui grup religios în ochii lui Dumnezeu, nu veți fi mântuiți de El, iar aceasta înseamnă că nu sunteți din casa lui Dumnezeu. Așa că încercați să rezumați: acești oameni care oficial cred în adevăratul Dumnezeu, dar despre care Dumnezeu crede că fac parte dintr-un grup religios – pe ce cale umblă ei? S-ar putea oare spune că acești oameni umblă pe calea etalării credinței fără a urma vreodată calea Lui și fără a I se închina, lepădându-se, în schimb, de El? Cu alte cuvinte, ei umblă pe calea credinței în Dumnezeu, dar se închină Satanei, autogestionându-se și încercând să-și întemeieze propria împărăție – este aceasta esența credinței? Au oare astfel de oameni vreo legătură cu planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului? (Nu.) Indiferent cât de mulți oameni cred în Dumnezeu, de îndată ce credințele lor sunt definite de Dumnezeu ca fiind o religie sau un grup, înseamnă că Dumnezeu a stabilit că aceștia nu pot fi mântuiți. De ce spun acest lucru? Într-un grup sau o mulțime de oameni care sunt lipsiți de lucrarea și călăuzirea lui Dumnezeu și care nu se închină lui Dumnezeu deloc, cui se închină ei? Pe cine urmează ei? În inimile lor, ei Îl recunosc pe Dumnezeu, dar de fapt sunt supuși manipulării și controlului omenesc. Teoretic, probabil urmează o persoană, dar, practic, ei îl urmează pe Satana, diavolul; ei urmează forțele care sunt ostile lui Dumnezeu, care sunt dușmani ai lui Dumnezeu. Ar putea mântui Dumnezeu un grup de oameni de genul acesta? Sunt ei capabili de pocăință? Ei etalează credința, punând în aplicare planuri omenești și autogestionându-se, dar se împotrivesc planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Sfârșitul lor este acela de a fi detestați și respinși de Dumnezeu; El nu i-ar putea mântui pe acești oameni cu niciun chip; ei nu s-ar putea pocăi cu niciun chip; au fost deja capturați de Satana – sunt complet în mâinile Satanei. […] dacă oamenii sunt incapabili să urmeze calea lui Dumnezeu și să pășească pe calea mântuirii, care va fi sfârșitul lor? Sfârșitul lor va fi același cu al acelora care cred în creștinism și iudaism; nu va fi nicio diferență. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu! Indiferent cât de multe predici ai auzit și câte adevăruri ai înțeles, dacă în cele din urmă continui să-i urmezi pe oameni și să-l urmezi pe Satana și dacă în cele din urmă ești în continuare incapabil să urmezi calea lui Dumnezeu, să te temi de El și te ferești de rău, atunci astfel de oameni vor fi detestați și respinși de Dumnezeu. După toate aparențele, acești oameni care sunt detestați și respinși de Dumnezeu pot vorbi mult despre slove și doctrine și totuși sunt incapabili să se închine lui Dumnezeu; sunt incapabili să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău și sunt incapabili de supunere totală față de Dumnezeu. În ochii Săi, Dumnezeu îi definește ca fiind o religie, ca fiind doar un grup de oameni și un loc de găzduire pentru Satana. Ei sunt numiți în mod colectiv banda Satanei și sunt cu totul disprețuiți de Dumnezeu.
Fragment din „Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea mântuirii” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos
Mai întâi, să discutăm despre credințele la care se referă când spunem „credincioși”: ne referim la iudaism, la creștinism, la catolicism, la islamism și la budism, la aceste cinci principale religii. […]
Dintre cele cinci religii principale la care m-am referit, creștinismul este cumva special. Ce este special la creștinism? Aceștia sunt oameni care cred în Dumnezeu cel adevărat. Cum pot cei care cred în Dumnezeu cel adevărat să fie enumerați aici? Deoarece creștinismul este un tip de credință, atunci este, fără îndoială, doar înrudit cu credința – e un fel de ceremonial, un fel de religie și ceva separat de credința celor care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu. Motivul pentru care eu l-am inclus printre cele cinci religii principale este că creștinismul a fost redus la același nivel cu iudaismul, cu budismul și cu islamismul. Majoritatea creștinilor nu cred că există un Dumnezeu sau că El stăpânește peste toate lucrurile, și cu atât mai puțin cred în existența Lui. În schimb, ei doar se folosesc de Scripturi pentru a discuta despre teologie, folosind teologia pentru a-i învăța pe oameni să fie buni, să îndure suferințe și să facă fapte bune. O astfel de religie este creștinismul: se concentrează doar asupra teoriilor teologice, nu are absolut nicio legătură cu lucrarea lui Dumnezeu de a-l gestiona și de a-l mântui pe om, este o religie a celor care Îl urmează pe Dumnezeu, dar nu este recunoscută de Dumnezeu.
Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)” în Cuvântul Se arată în trup
„Dar Eu vă spun că aici este Cineva mai mare decât Templul! Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: «Milă doresc, nu jertfă!», n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi! Căci Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!” (Matei 12:6-8). La ce se referă „templu” aici? Simplu spus, „templu” se referă la o clădire magnifică, înaltă, iar în Epoca Legii, templul era un loc unde preoții să Îl venereze pe Dumnezeu. Când Domnul Isus a spus „aici este Cineva mai mare decât Templul!” la cine se referea? Clar, este vorba de Domnul Isus întrupat pentru că doar El era mai mare decât templul. Ce le spuneau acele cuvinte oamenilor? Le spuneau să iasă din templu – Dumnezeu ieșise deja și nu mai lucra în el, deci oamenii ar trebui să urmeze pașii lui Dumnezeu în afara templului și să calce pe urmele Lui în noua Sa lucrare. Contextul în care Domnul Isus a spus asta era faptul că în temeiul legii, oamenii ajunseseră să vadă templul ca ceva mai mare decât Însuși Dumnezeu. Adică, oamenii venerau templul în loc să-L venereze pe Dumnezeu, așadar Domnul Isus i-a avertizat să nu venereze idoli, ci să-L venereze pe Dumnezeu, deoarece El este suprem. Prin urmare, El a spus: „Milă doresc, nu jertfă!” Este evident că în ochii Domnului Isus, majoritatea oamenilor din cadrul legii nu Îl mai venerau pe Iahve Dumnezeu, ci doar treceau prin procesul de sacrificare, iar Domnul Isus a hotărât că acest proces era o venerare de idoli. Acești adoratori de idoli vedeau templul ca pe ceva mai mare și mai înalt decât Dumnezeu. În inimile lor exista doar templul, nu Dumnezeu, iar dacă ei pierdeau templul, ei își pierdeau sălașul. Fără templu, nu aveau unde să se închine și nu își puteau îndeplini sacrificiile. Așa-zisul lor sălaș era locul unde acționau sub egida venerării lui Iahve Dumnezeu, permițându-le să stea în templu și să își îndeplinească propriile treburi. Așa-zisa lor îndeplinire de sacrificii era doar pentru a-și desfășura propriile afaceri rușinoase sub pretextul desfășurării serviciului lor în templu. Acesta era motivul pentru care oamenii din acea vreme considerau templul mai măreț decât Dumnezeu. Deoarece ei foloseau templul ca acoperire și sacrificiile ca pretext pentru înșelarea oamenilor și înșelarea lui Dumnezeu, Domnul Isus a spus asta pentru a avertiza oamenii. Dacă aplicați aceste cuvinte în prezent, acestea sunt la fel de pertinente și de valide. Deși oamenii de astăzi au experimentat o lucrare a lui Dumnezeu diferită față de cea experimentată de oamenii din Epoca Legii, esența naturii lor este aceeași.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)” în Cuvântul Se arată în trup
Parts of Scripture quotations in this publication are from NTLR by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu