Dumnezeu Atotputernic spune: „Unii spun că numele lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci de ce numele lui Iahve a devenit Isus? S-a profețit despre venirea lui Mesia, atunci de ce a venit un om cu numele de Isus? De ce s-a schimbat numele lui Dumnezeu? Nu a fost făcută o asemenea lucrare acum mult timp? Nu poate Dumnezeu să facă o nouă lucrare în această zi? Lucrarea de ieri poate fi modificată, iar lucrarea lui Isus poate urma după aceea a lui Iahve. Nu poate atunci lucrarea lui Isus să fie urmată de o altă lucrare? Dacă numele lui Iahve poate fi schimbat cu Isus, atunci nu poate fi schimbat și numele lui Isus? Acest lucru nu este neobișnuit și oamenii gândesc astfel[a] doar din cauza simplității gândirii lor. Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu. Indiferent de schimbarea lucrării Sale și a numelui Său, firea și înțelepciunea Lui rămân neschimbate pentru totdeauna. Dacă crezi că Dumnezeu poate fi numit doar prin numele de Isus, atunci știi prea puține” („Cum poate omul, care L-a definit pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?” din Cuvântul Se arată în trup). „Există aceia care spun că Dumnezeu este imuabil. Este corect, dar se referă la imuabilitatea firii lui Dumnezeu și a esenței Sale. Schimbările numelui și lucrării Sale nu dovedesc faptul că esența Sa s-a schimbat; cu alte cuvinte, Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu și aceasta nu se va schimba niciodată” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup). „În fiecare epocă, Dumnezeu face o lucrare nouă și este numit cu un nou nume; cum ar putea El să facă aceeași lucrare în epoci diferite? Cum ar putea El să se agațe de ceea ce este vechi? Numele lui Isus a fost luat pentru lucrarea de răscumpărare, deci ar mai fi El cunoscut sub același nume când se întoarce în zilele de pe urmă? Ar mai face El lucrarea de răscumpărare? De ce Iahve și Isus sunt unul și, totuși, sunt cunoscuți sub nume diferite în epoci diferite? Nu este deoarece epocile lucrării Lor sunt diferite? Ar putea un unic nume să-L reprezinte pe Dumnezeu în ansamblul Său? Acestea fiind spuse, Dumnezeu trebuie numit cu un nume diferit într-o epocă diferită și trebuie să utilizeze numele pentru a schimba epoca și pentru a o reprezenta. Pentru că niciun nume nu poate să-L reprezinte complet pe Dumnezeu Însuși și fiecare nume este capabil doar să reprezinte aspectul temporal al firii lui Dumnezeu într-o anumită epocă; tot ceea ce trebuie să facă este să Îi reprezinte lucrarea. De aceea, Dumnezeu poate alege orice nume care se potrivește firii Sale pentru a reprezenta întreaga epocă” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup). „Poate numele lui Isus – „Dumnezeu cu noi” – să reprezinte firea lui Dumnezeu în ansamblul Său? Poate să Îl definească complet pe Dumnezeu? Dacă omul spune că Dumnezeu poate fi numit doar Isus și nu poate avea alt nume pentru că Dumnezeu nu Își poate schimba firea Sa, aceste cuvinte sunt într-adevăr o blasfemie! Crezi că numele Isus, Dumnezeu cu noi, de unul singur Îl poate reprezenta pe Dumnezeu în ansamblul Său? Dumnezeu poate fi cunoscut sub multe nume, dar printre aceste multe nume, nu există unul care să poată cuprinde tot ceea ce este Dumnezeu, niciunul care să-L poată reprezenta complet pe Dumnezeu. Și, astfel, Dumnezeu are multe nume, dar aceste multe nume nu pot defini complet firea lui Dumnezeu, pentru că firea lui Dumnezeu este atât de bogată încât pur și simplu depășește capacitatea omului de a-L cunoaște. […] Și astfel, pentru om, Dumnezeu are multe nume, totuși, El nu are un singur nume, și aceasta pentru că ființa lui Dumnezeu este prea îmbelșugată, iar limbajul omului prea secătuit. Un anume cuvânt sau nume nu are capacitatea de a-L reprezenta pe Dumnezeu în întregimea Sa, deci crezi că numele Său poate fi neschimbat? Dumnezeu este atât de mare și de sfânt, totuși tu nu Îi permiți să Își schimbe numele în fiecare nouă epocă? De aceea, în fiecare epocă în care Dumnezeu personal Își face propria lucrare, El folosește un nume care se potrivește epocii pentru a îngloba lucrarea pe care El intenționează să o facă. El utilizează acest nume special, unul care posedă semnificație temporală, pentru a reprezenta firea Sa în acea epocă. Acesta este Dumnezeu care folosește limbajul omenirii pentru a-Și exprima propria fire. […] Ar trebui să știi că, inițial, Dumnezeu nu avea nume. El Și-a luat doar unul sau două sau multe nume deoarece a avut o lucrare de făcut și a trebuit să gestioneze omenirea. Indiferent de numele sub care este cunoscut – nu l-a ales El Însuși de bună voie? Ar avea El nevoie de tine – una dintre făpturile Sale – să decizi? Numele sub care este cunoscut Dumnezeu este un nume care este în concordanță cu ceea ce omul este capabil să înțeleagă, cu limbajul omenirii, dar acest nume nu este ceva ce omul poate cuprinde. Poți spune doar că există un Dumnezeu în cer, că El este numit Dumnezeu, că El este Dumnezeu Însuși cu mare putere, care este prea înțelept, prea preamărit, prea minunat, prea tainic, prea atotputernic și, atunci, nu mai poți spune nimic mai mult; acest puțin este tot ceea ce poți știi. Acestea fiind spuse, poate simplul nume al lui Isus să Îl reprezinte pe Dumnezeu Însuși? Când vin zilele de pe urmă, chiar dacă tot Dumnezeu este Cel ce face lucrarea Sa, numele Lui trebuie să se schimbe, căci este o epocă diferită” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).
Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, putem ști că Dumnezeu nu avea un nume la început. Și-a luat un nume doar pentru că omenirea a fost mai târziu coruptă de Satana și doar pentru că Dumnezeu a trebuit să lucreze ca să mântuiască și să gestioneze omenirea. Mai mult decât atât, Dumnezeu Își folosește numele pentru a schimba epoca, pentru a reprezenta lucrarea epocii curente și firea pe care o exprimă în acea epocă. Indiferent cum se schimbă epocile și lucrarea Sa și indiferent cum se schimbă numele lui Dumnezeu, substanța lui Dumnezeu este imuabilă. Respectiv, cuvintele „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei 13:8) au fost rostite cu referire la imuabilitatea firii și esenței originare a lui Dumnezeu și nu înseamnă că numele lui Dumnezeu nu se poate schimba niciodată.
Conform principiilor și nevoilor lucrării Sale, Dumnezeu Își schimbă numele în fiecare epocă. Numele ales Îi exprimă firea în acea epocă și Îi reprezintă lucrarea din acea epocă. Așa sunt obținute numele lui Dumnezeu. De exemplu, numele Iahve a fost numele lui Dumnezeu în momentul în care a condus israeliții în afara Egiptului și Și-a luat acest nume doar când era pe cale să înceapă lucrarea din Epoca Legii. Atunci, Moise L-a întrebat pe Dumnezeu: „Dacă voi merge la israeliţi şi le voi spune că Dumnezeul părinţilor lor m-a trimis la ei, iar ei mă vor întreba Care este Numele Său, ce le voi răspunde? […] În plus, Dumnezeu i-a spus lui Moise: Astfel să spui copiilor lui Israel: Iahve, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la tine: acesta este numele Meu pentru totdeauna” (Exodul 3:13, 15). Doar din aceasta au aflat oamenii că numele lui Dumnezeu era Iahve și că acesta era numele pe care Dumnezeu l-a luat în Epoca Legii conform nevoilor lucrării Sale. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Iahve» este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel şi înseamnă Dumnezeul israeliţilor (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni şi să le ghideze viaţa. Înseamnă Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. «Isus» este Emanuel şi înseamnă jertfa de păcat care este plină de iubire şi de compasiune şi care îi izbăveşte pe oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului şi reprezintă Epoca Harului şi poate să reprezinte doar o parte a planului de gestionare (planul mântuirii). Cu alte cuvinte, numai Iahve este Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise şi Dumnezeul întregului popor al Israelului. Şi, astfel, în epoca actuală, toţi israeliţii, în afară de tribul lui Iuda, se închină lui Iahve. Ei săvârşesc sacrificii pentru El pe altar şi Îl slujesc purtând haine de preoţi în templu. Ceea ce speră ei este ca Iahve să apară din nou. Doar Isus este Izbăvitorul omenirii. El este jertfa care a răscumpărat omenirea din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca Harului şi a existat datorită lucrării de izbăvire din Epoca Harului. Numele de Isus a existat ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou şi să fie mântuiţi şi este un nume special pentru izbăvirea întregii omeniri. Şi, astfel, numele Isus reprezintă lucrarea de mântuire şi înseamnă Epoca Harului” („Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” din Cuvântul Se arată în trup).
Dumnezeu exprimă clar lucrarea, firea și semnificația reprezentate prin numele Său în fiecare epocă. Deși Dumnezeu trebuie să ia un nou nume în fiecare epocă, esența și identitatea lui Dumnezeu rămân imuabile. Să luăm un exemplu. Când o persoană predă la început la școală, oamenii îi spun „profesor”, dar apoi merge să lucreze în cadrul unui spital, așă că oamenii îl numesc „doctor”. După cum i se schimbă activitatea, numele cu care i se adresează oamenii se schimbă și el. Dar, indiferent de cum îl numesc oamenii, el este aceeași persoană. Deși numele lui Dumnezeu s-a schimbat în Epoca Harului, substanța Lui nu s-a schimbat și El a continuat să lucreze precum Dumnezeu Însuși. Ceea ce este regretabil, însă, este că israeliții de atunci nu au acceptat noul nume al lui Dumnezeu; ei au crezut că numele lui Dumnezeu poate fi doar Iahve și nu poate fi Isus. Dacă numele Lui era Isus, atunci El nu era Dumnezeu. În inimile lor, doar Iahve era Dumnezeul și Mântuitorul lor. Ei au rămas fideli versetului din scriptură „Eu, chiar Eu, sunt Iahve; și în afară de Mine nu există niciun mântuitor”(Isaia 43:11), așa că, atunci când Dumnezeu a venit cu un nou nume pentru a schimba epoca și pentru a săvârși o nouă lucrare, ei L-au respins și L-au condamnat pe Domnul Isus. Ei nu și-au imaginat niciodată că Domnul Isus ar putea fi arătarea lui Iahve și că era Dumnezeu Însuși. Ei s-au agățat de sensurile și regulile literale ale Bibliei și nu au căutat adevărul ori să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și, astfel, au ajuns să comită un păcat crunt și L-au răstignit de viu pe milosul Mântuitor, pe Domnul Isus. Făcând acest lucru, ei L-au mâniat pe Dumnezeu Însuși și, în sfârșit, răzbunarea pe care au meritat-o le-a fost dată – durerea subjugării naționale! Ei și-au pierdut patria mamă și au fost împrăștiați în cele patru colțuri ale lumii.
Acum ne aflăm în zilele de pe urmă și am ajuns din nou la un moment al schimbării epocilor. Deși oamenii din acest timp au fost răscumpărați de Domnul Isus și păcatele le-au fost iertate, natura păcătoasă a omului încă există. Mai mult decât atât, omul devine din ce în ce mai corupt, chiar depășind nivelul corupției oamenilor din timpul lui Noe; trăiesc în păcat, incapabili să se elibereze, și sunt fără o cale de urmat pentru a se lepăda de păcat și a fi purificați. Pentru a mântui complet omenirea, Dumnezeu începe să săvârșească o etapă a noii lucrări, respectiv lucrarea de „judecată începând în casa lui Dumnezeu”. Conform nevoilor omenirii corupte și diferenței lucrării acesteia, Dumnezeu Își exprimă firea în principal dreaptă, măreață și mânioasă; El nu mai este Mielul răscumpărării, ci, mai degrabă, „Leul din seminţia lui Iuda” (Apocalipsa 5:5). Dumnezeu va folosi acest tip de fire pentru a duce în întregime această veche epocă la un final, Dumnezeu va folosi acest tip de fire pentru a judeca și a mustra rebeliunea, corupția și injustiția din întreaga umanitate pentru a separa fiecare persoană în funcție de tipul său și Dumnezeu îi va conduce pe cei care Îi aparțin în împărăția Sa și îi va distruge pe cei care îi aparțin Satanei. Dumnezeu va fi mult preamărit în întregul univers, va conduce drept Împărat întreg universul și națiunile pământului vor deveni “împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său” (Apocalipsa 11:15). Așadar, ultima epocă este numită Epoca Împărăției. Datorită schimbării epocilor, datorită diferențelor din lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu și din firea pe care o exprimă, și numele lui Dumnezeu trebuie să se schimbe. El nu mai este numit Isus, ci Dumnezeu Atotputernic, conform lucrării pe care o săvârșește și firii pe care o exprimă. Cu acest nume Își încheie lucrarea întregului Său plan de gestionare (planul mântuirii) de 6000 de ani. Aceasta îndeplinește cuvintele din Apocalipsa, precum 15:3: „Ei cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântecul Mielului, spunând: «Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor»”; 19:6: „Am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând: «Aleluia! Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic împărăţeşte»”; și 1:8: „Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!” Deși numele lui Dumnezeu s-a schimbat în Epoca Împărăției, lucrarea Sa este tot cea a lui Dumnezeu Însuși. El a fost numit o dată Iahve și o altă dată a fost numit Isus, iar acum este numit Dumnezeu Atotputernic. Dar, indiferent ce nume ia Dumnezeu, substanța Sa nu se va schimba. Iahve, Isus și Dumnezeu Atotputernic sunt un singur Dumnezeu. Acest lucru este complet adevărat. Dumnezeu Atotputernic spune: „Înțelepciunea lui Dumnezeu, minunăția lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu și măreția lui Dumnezeu nu se vor schimba niciodată. Esența Sa și ceea ce are și este El nu se vor schimba niciodată. Cât despre lucrarea Sa, totuși, aceasta întotdeauna progresează în direcția înainte, întotdeauna mergând mai profund, căci El este întotdeauna nou și niciodată vechi” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup). „În fiecare epocă şi în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificaţie reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. «Iahve» reprezintă Epoca Legii şi este onorific pentru Dumnezeul venerat de poporul lui Israel. «Isus» reprezintă Epoca Harului şi este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost mântuiţi în Epoca Harului. Dacă omenirea încă tânjeşte după întoarcerea Mântuitorului Isus din zilele de pe urmă şi încă Îl aşteaptă să sosească sub înfăţişarea pe care a avut-o El în Iudeea, atunci întregul plan de gestionare (planul mântuirii) de şase mii de ani s-ar opri în Epoca Mântuirii şi nu ar mai putea să progreseze. Mai mult, ultimele zile nu ar mai sosi niciodată şi epoca nu ar mai cunoaşte niciodată un sfârşit. Aceasta se întâmplă pentru că Isus Mântuitorul este numai pentru răscumpărarea şi mântuirea omenirii. Am luat numele de Isus de dragul tuturor păcătoşilor din Epoca Harului şi nu este numele cu care voi aduce sfârşitul întregii omeniri. Deşi Iahve, Isus şi Mesia reprezintă toate Spiritul Meu, aceste nume doar denumesc diferitele epoci ale planului Meu de gestionare (planul mântuirii) şi nu Mă reprezintă pe Mine pe deplin. Numele pe care Mi le dau oamenii pe pământ nu pot să exprime clar întreaga Mea fire şi tot ceea ce sunt. Acestea sunt pur şi simplu nume diferite după care sunt numit în diferite epoci. Şi astfel, când ultima epocă – epoca zilelor de pe urmă – va sosi, numele Meu se va schimba din nou. Nu Mi se va spune Iahve sau Isus, cu atât mai puţin Mesia, ci Însuşi Mărețul și atoputernicul Dumnezeu şi, sub numele acesta, voi aduce sfârşitul întregii epoci” („Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” din Cuvântul Se arată în trup).
Atunci care este atitudinea oamenilor față de venirea lui Dumnezeu și de schimbarea numelui Lui în zilele de pe urmă? Din observarea generală a întregii lumi religioase, se pare că mulți oameni încă rămân fideli ideii că „căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” și fac tot ce pot pentru a I se împotrivi și a-L condamna pe Domnul Isus reîntrupat – Dumnezeu Atotputernic. Se spune că oamenii care cred în Dumnezeu Atotputernic cred în alt Dumnezeu și Îl trădează pe Domnul Isus. Dacă oamenii au această înțelegere, atunci nu este credința lor în Domnul Isus o credință în alt Dumnezeu decât Iahve? Nu este acest lucru atât de ridicol și absurd? Nu Îl delimitează ei pe Dumnezeu? Nu sunt făcuți din același aluat ca fariseii iudei care I s-au împotrivit Domnului Isus în trecut? Dacă așa stau lucrurile, atunci tragediile istoriei ni se vor întâmpla din nou! Așadar, trebuie să învățăm lecția fariseilor și să nu Îl delimităm pe Dumnezeu. Ar trebui să avem o inimă umilă, să căutăm cu adevărat și să studiem tainele pe care le dezvăluie Dumnezeu și adevărurile pe care le exprimă și atunci vom vedea că Dumnezeu Atotputernic este Iahve care a îndrumat odinioară viața oamenilor pe pământ, că El este Domnul Isus care a răscumpărat odinioară omenirea și că El este, cu atât mai mult, Domnul Isus întors după care oamenii au tânjit atât de mult timp. Dumnezeu Atotputernic ne spune: „Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus şi Mesia şi, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau şi Mă respectau. Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoşteau în vremurile trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în ultimele zile, Dumnezeul care va aduce sfârşitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuşi care Se înalţă la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire şi plin de autoritate, onoare şi glorie. Oamenii nu M-au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată şi au fost mereu neştiutori în privinţa firii Mele. De la crearea lumii până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se înfăţişează omenirii în zilele de pe urmă, dar care Se ascunde printre oameni. El locuieşte printre oameni, adevărat şi real, ca soarele arzător şi focul mistuitor, plin de putere şi abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele şi nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor fi binecuvântate graţie cuvintelor Mele şi, de asemenea, sfărâmate în bucăţi din cauza cuvintelor Mele. Astfel, în zilele de pe urmă, toţi oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors, că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucereşte toată omenirea şi că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar, în zilele de pe urmă, Eu voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui care pârjolesc toate lucrurile, precum şi Soarele dreptăţii care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea a zilelor de pe urmă. Am luat numele acesta şi posed firea aceasta pentru ca toţi oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu drept şi că sunt soarele arzător şi focul mistuitor. Este aşa pentru ca toţi să poată să Mă venereze pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, şi ca să poată să Îmi vadă adevărata faţă: nu sunt numai Dumnezeul israeliţilor, şi nu sunt doar Izbăvitorul – sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ şi mări” („Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” din Cuvântul Se arată în trup). „Va veni ziua când Dumnezeu nu va fi numit Iahve, Isus sau Mesia – El va fi pur și simplu Creatorul. La acea vreme, toate numele pe care El le-a avut pe pământ se vor sfârși, căci lucrarea Sa pe pământ va ajunge la final, după care numele Sale nu vor mai exista. Când toate numele intră sub stăpânirea Creatorului, ce nevoie are El de un nume foarte corespunzător, totuși incomplet? Cauți încă numele lui Dumnezeu acum? Îndrăznești încă să spui că Dumnezeu se numește doar Iahve? Îndrăznești încă să spui că Dumnezeu se numește doar Isus? Poți suporta păcatul blasfemiei împotriva lui Dumnezeu?” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).
Note de subsol:
a. În textul original „care este”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu