Capitolul 5

Când Duhul Meu glăsuiește, exprimă întreaga Mea fire. Ați înțeles aceasta? A avea nelămuriri asupra acestui punct este echivalent cu a vă opune Mie direct. Ați înțeles cu adevărat importanța care există în aceasta? Știți cu adevărat cât de mult efort, cât de multă energie consum Eu pe voi? Îndrăzniți cu adevărat să dezvăluiți ce ați făcut înaintea Mea? Și aveți tupeul să vă numiți poporul Meu în fața Mea - nu aveți niciun pic de rușine și cu atât mai puțin rațiune! Mai devreme sau mai târziu, astfel de oameni vor fi dați afară din casa Mea. Nu lua vechimea și experiența ta drept aptitudini, crezând că ai mărturisit ferm pentru Mine! Este aceasta ceva ce omenirea este capabilă să facă? Dacă nu ar rămâne nimic din intențiile și scopurile tale, ai fi luat-o demult pe altă cale. Crezi că nu știu cât de mult poate rezista inima omului? De acum înainte, în toate lucrurile trebuie să intri în realitatea practicii; doar să dai din gură, așa cum obișnuiai să faci, nu te va mai ajuta. În trecut, majoritatea dintre voi reușeați să fiți paraziți sub acoperișul Meu; faptul că puteți să stați pe picioarele voastre astăzi se datorează în întregime severității cuvintelor Mele. Crezi că ale Mele cuvinte sunt rostite aleatoriu fără a avea un obiect? Imposibil! Privesc în jos la toate lucrurile din slava cerului și Îmi exercit stăpânirea din slava cerului asupra tuturor lucrurilor. În același mod, am trimis mântuirea Mea asupra pământului. Nu există moment când nu privesc, din locul Meu secret, fiecare mișcare a omenirii, tot ce fac și spun oamenii. Omenirea este pentru Mine ca o carte deschisă: îi văd și îi cunosc pe toți și pe fiecare. Locul secret este sălașul Meu și cerul este patul pe care stau. Forțele Satanei nu Mă pot atinge, căci am din belșug măreție, dreptate și judecată. O taină inefabilă sălășluiește în cuvintele Mele. Când vorbesc, deveniți precum păsările care tocmai au fost aruncate în apă, copleșite de confuzie, sau precum bebelușii care tocmai s-au speriat, părând că nu știu nimic, deoarece duhurile voastre au căzut într-o stare de stupefacție. De ce spun că locul secret este sălașul Meu? Știi înțelesul profund a ceea ce spun? Cine din întreaga omenire este capabil să Mă cunoască? Cine este capabil să Mă cunoască precum își cunoaște propria mamă și propriul tată? Odihnindu-Mă în sălașul Meu, Eu observ cu atenție: toți oamenii de pe pământ care se foiesc, „călătorind în jurul lumii” și alergând încolo și încoace, toate pentru destinul, viitorul lor. Dar nici măcar unul singur nu are energie de acordat construirii împărăției Mele, nici măcar atâta forță cât folosește în a respira. Eu am creat rasa umană și i-am salvat de multe ori din necazuri, dar acești oameni sunt cu toții nerecunoscători: niciunul dintre ei nu poate să enumere toate instanțele în care i-am mântuit. Câți ani, câte secole au trecut de la crearea lumii până astăzi și cât de multe miracole am făcut, de câte ori Mi-am manifestat înțelepciunea? Dar omul, precum un lunatic bolnav de demență sau toropeală, sau, mai rău, uneori ca o fiară sălbatică alergând prin pădure, nu are nici cea mai mică inten‏ție să acorde atenție chestiunilor Mele. De multe ori i-am dat omului pedeapsa capitală și l-am condamnat la moarte, dar planul gestionării Mele nu poate fi schimbat de nimeni. Și astfel omul, încă în mâinile Mele, se sprijină pe vechile lucruri de care se agață. Datorită etapelor lucrării Mele, v-am salvat din nou, ființe născute într-o mare familie coruptă, decadentă, murdară și sordidă.

Lucrarea pe care am planificat-o continuă să meargă înainte fără a sta pe loc niciun moment. După ce am trecut în Epoca Împărăției și după ce v-am adus în Împărăția Mea ca fiind poporul Meu, voi avea alte cerințe pentru voi; adică, voi începe să promulg înaintea voastră constituția cu care voi guverna această epocă:

din moment ce vă numiți poporul Meu, ar trebui să puteți slăvi numele Meu, adică să mărturisiți ferm în mijlocul încercărilor. Dacă cineva încearcă să Mă înșele și să ascundă adevărul de Mine, sau să facă aranjamente necinstite pe la spatele Meu, aceștia vor fi fără excepție alungați, dați afară din casa Mea să aștepte să-i tratez. Aceia care au fost necredincioși și neascultători față de Mine în trecut și care astăzi se ridică iarăși pentru a Mă judeca în mod deschis, vor fi și ei alungați din casa Mea. Aceia care sunt poporul Meu trebuie să aibă grijă constant de poverile Mele și, de asemenea, să caute să cunoască ale Mele cuvinte. Doar astfel de oameni vor fi luminați de Mine și ei vor trăi cu siguranță sub îndrumarea și luminarea Mea, niciodată primind mustrări. Pe aceia care nu au grijă de poverile Mele și se concentrează pe planificarea propriului lor viitor, adică, pe aceia care prin faptele lor nu au ca scop să Îmi satisfacă inima, ci, mai degrabă, au ca scop să cerșească o pomană, pe aceste făpturi asemănătoare cu cerșetorii refuz complet să le folosesc, deoarece din momentul în care s-au născut nu au știut deloc ce înseamnă să aibă grijă de poverile Mele. Ei sunt oameni cu o rațiune anormală; astfel de oameni suferă de „subnutriția” creierului și trebuie să meargă acasă pentru niște „hrană.” Pentru oamenii de acest tip nu am niciun folos. În rândul poporului Meu, toată lumea va trebui să considere cunoașterea Mea ca o datorie obligatorie de îndeplinit până la final, precum mâncatul, îmbrăcatul și dormitul, ceva ce nu se uită niciun moment, astfel ca, în final, cunoașterea Mea să devină o deprindere familiară precum mâncatul, ceva ce faci fără efort, cu iscusință. Cât despre cuvintele pe care le rostesc, fiecare dintre ele trebuie primit cu certitudine absolută și asimilat complet; nu pot exista jumătăți de măsură superficiale. Oricine nu acordă atenție cuvintelor Mele va fi privit ca fiind în opoziție directă față de Mine; oricine nu mănâncă ale Mele cuvinte sau nu caută să le cunoască va fi privit ca cineva care nu Îmi acordă atenție și va fi dat direct pe ușă afară din casa Mea. Căci, așa cum am spus în trecut, ceea ce doresc Eu nu sunt mulți oameni, ci câțiva aleși. Din o sută de oameni, dacă unul singur este capabil să Mă cunoască prin cuvintele Mele, atunci i-aș arunca cu bună-știință pe toți ceilalți pentru a Mă concentra pe luminarea și iluminarea acestuia. Din aceasta puteți vedea că nu este neapărat adevărat că doar un număr mai mare de oameni Mă pot manifesta, Mă pot trăi. Ceea ce Îmi doresc este grâu (chiar dacă boabele nu sunt pline), și nu neghină (chiar atunci când boabele sunt atât de pline încât impresionează). Cât despre cei care nu au grijă să caute, ci în schimb se comportă într-o manieră delăsătoare, ei ar trebui să plece de bunăvoie; nu doresc să îi mai văd ca nu cumva să continue să-Mi facă numele de rușine. În privința a ceea ce cer de la poporul Meu, Mă voi opri la aceste precepte momentan și voi aștepta să dau mai multe sancțiuni în funcție de cum se schimbă circumstanțele.

În zilele din trecut, marea majoritate a oamenilor credeau că Eu eram Dumnezeu Însuși al înțelepciunii, că eram Dumnezeul care vedea în adâncul inimilor oamenilor; dar era doar o vorbărie superficială. Dacă omul M-ar fi cunoscut cu adevărat, el nu ar fi tras concluzii greșite, ci ar fi continuat să încerce să Mă cunoască prin cuvintele Mele. Doar când el ar fi ajuns la momentul în care să Îmi vadă cu adevărat faptele, ar fi fost el vrednic să spună că sunt Înțelept și că sunt Minunat. Cunoștințele voastre despre Mine sunt prea superficiale. De-a lungul veacurilor, câți oameni Mi-au slujit, pentru câți ani și, văzându-Mi faptele, chiar au ajuns să cunoască ceva despre Mine; și, astfel, ei întotdeauna au avut o inimă supusă față de Mine, neîndrăznind să nutrească nici cea mai mică intenție de a Mi se opune, din cauza a cât de dificilă este căutarea urmelor Mele. Dacă îndrumarea Mea nu exista printre acești oameni, ei nu ar fi îndrăznit să acționeze atât de pripit și, astfel, după trăirea experienței de mulți ani, ei, în cele din urmă, au generalizat o parte a cunoașterii despre Mine, spunând că sunt Înțelept, Minunat și Sfătuitor, că vorbele Mele sunt precum o sabie cu două tăișuri, că faptele Mele sunt mărețe, uimitoare și minunate, că sunt înveșmântat în măreție, că Înțelepciunea Mea se înalță mai sus de ceruri și alte observații. Dar, astăzi, voi Mă cunoașteți doar prin temelia pe care au pus-o ei, deci marea majoritate a voastră, precum papagalii, doar rostiți cuvintele pe care le-au rostit ei. Faptul că v-am iertat de atât de multă mustrare este doar pentru că Eu iau în considerare cât de superficial este modul în care Mă cunoașteți și cât de săracă este „educația” voastră. Dar chiar și așa, marea voastră majoritate încă nu vă cunoașteți pe voi înșivă sau credeți că deja ați făcut voia Mea prin faptele voastre și, pentru acest motiv, ați scăpat de judecată. Sau credeți că, după ce am devenit trup, am pierdut din vedere complet faptele omului și pentru acest motiv credeți, de asemenea, că ați scăpat de mustrare. Sau credeți că Dumnezeul în care credeți nu există în spațiile vaste ale universului și, astfel, ați considerat cunoașterea lui Dumnezeu o sarcină de făcut în timpul liber în loc să o păstrați în inimile voastre ca pe o datorie de îndeplinit, folosind credința în Dumnezeu ca un mod de a face să treacă timpul care altfel ar fi fost petrecut în trândăvie. Dacă nu mi s-ar fi făcut milă de lipsa voastră de calități, rațiune și înțelegere, atunci toți ați fi pierit în mijlocul mustrării Mele, șterși de pe fața pământului. Dar până când se va termina lucrarea Mea pe pământ, voi rămâne îngăduitor față de omenire. Aceasta este ceva ce trebuie să știți cu toții. Nu mai amestecați binele și răul.

25 februarie 1992

din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic”