Creatorul Își exprimă adevăratele sentimente pentru umanitate

Această conversație dintre Iahve Dumnezeu și Iona este, fără îndoială, o exprimare a adevăratelor sentimente ale Creatorului pentru umanitate. Pe de-o parte, îi informează pe oameni în privința înțelegerii Creatorului față de întreaga creație de sub stăpânirea Sa; cum a spus Iahve Dumnezeu: „Şi nu ar trebui să cruț Ninive, acel oraș mare, în care sunt mai mult de șase mii de oameni care nu pot să-și deosebească mâna dreaptă de cea stângă; și, de asemenea, multe bovine?” Cu alte cuvinte, înțelegerea lui Dumnezeu în privința orașului Ninive era departe de a fi superficială. El nu numai că știa numărul de ființe vii din oraș (inclusiv oameni și animale), știa și cât de mulți nu puteau face deosebire între mâna lor dreaptă și cea stângă – adică, știa cât de mulți copii și tineri erau prezenți. Aceasta este dovada concretă a înțelegerii excelente a lui Dumnezeu în privința omenirii. Pe de-o parte, această conversație informează oamenii în privința atitudinii Creatorului față de omenire, adică despre importanța omenirii în inima Creatorului. Este precum a spus Iahve Dumnezeu: „Ai avut milă de tărtăcuța pentru care nu ai lucrat și nici n-ai făcut-o să crească; care a ieșit într-o noapte și a pierit într-o noapte; și nu ar trebui să cruț Ninive, acel oraș mare […]?” Acestea sunt cuvintele de învinuire ale lui Iahve Dumnezeu către Iona, dar toate sunt adevărate.

Deși lui Iona îi fusese încredințată declararea cuvintelor lui Iahve Dumnezeu către oamenii din Ninive, el nu a înțeles intențiile lui Iahve Dumnezeu, nici nu I-a înțeles grijile și așteptările pentru oamenii din oraș. Prin acest reproș, Dumnezeu dorea să îi spună că umanitatea era produsul propriilor Lui mâini și că Dumnezeu depusese un efort asiduu pentru fiecare persoană; fiecare persoană ducea cu ea speranțele lui Dumnezeu; fiecare persoană se bucura de sursa vieț‏ii lui Dumnezeu; pentru fiecare persoană, Dumnezeu plătise un preț considerabil. Acest reproș I-a spus, de asemenea, lui Iona, că Dumnezeu prețuia umanitatea, lucrarea propriilor Sale mâini, la fel de mult cât Iona însuși prețuia curcubetele. Dumnezeu, în niciun caz, nu avea să-i abandoneze cu ușurință înainte de ultimul moment posibil; în plus, erau atât de mulți copii și animale nevinovate în oraș. Când era vorba de aceste produse tinere și ignorante ale creației lui Dumnezeu, care nu puteau nici să-și deosebească mâna stânga de cea dreaptă, Dumnezeu era cu atât mai puțin dispus să le sfârșească viețile și să le hotărască finalurile într-o manieră așa rapidă. Dumnezeu a sperat să îi vadă cum cresc; a sperat că nu vor călca pe urmele părinților, că nu va fi nevoie ca ei să audă din nou avertizarea lui Iahve Dumnezeu și că vor fi martori pentru trecutul lui Ninive. Cu atât mai mult, Dumnezeu spera să vadă Ninive după ce se căise, să vadă viitorul orașului Ninive după căința sa și, mai important, să vadă cum Ninive trăiește din nou sub mila lui Dumnezeu. De aceea, în ochii lui Dumnezeu, acele obiecte ale creației care nu puteau deosebi între mâinile lor drepte și cele stângi erau viitorul lui Ninive. Ei aveau să-și asume trecutul demn de dispreț al lui Ninive, la fel cum aveau să-și asume datoria importantă de a fi martori pentru trecutul și viitorul lui Ninive sub călăuzirea lui Iahve Dumnezeu. Prin această declarație a adevăratelor Lui sentimente, Iahve Dumnezeu a prezentat mila Creatorului pentru întreaga omenire. A arătat omenirii că „mila Creatorului” nu este o vorbă goală, nici o promisiune în vânt; are principii, metode și obiective concrete. El este adevărat și real și nu utilizează nimic fals sau deghizat și, în aceeași manieră, mila Sa este acordată la nesfârșit omenirii în fiecare perioadă și epocă. Totuși, până în ziua de astăzi, dialogul Creatorului cu Iona este singura afirmare verbală exclusivă a motivului pentru care arată milă omenirii, modul în care El arată milă omenirii, cât de tolerant este față de omenire și adevăratele Lui sentimente pentru omenire. Conversația scurtă a lui Iahve Dumnezeu exprimă gândurile Sale complete pentru omenire; este o exprimare adevărată a atitudinii inimii Sale față de omenire și este, de asemenea, dovada solidă a acordării de către El a milei abundente asupra omenirii. Mila Sa nu este acordată numai generațiilor mai în vârstă ale omenirii; este acordată și membrilor mai tineri, așa cum a fost întotdeauna, de la o generație la următoarea. Deși mânia lui Dumnezeu coboară frecvent asupra anumitor colțuri și anumitor epoci ale omenirii, mila lui Dumnezeu nu a încetat niciodată. Cu mila Sa, El călăuzește și conduce o generație a creației Sale după alta, alimentează și hrănește o generație a creației după alta, deoarece sentimentele Lui adevărate față de omenire nu se vor schimba niciodată. Așa cum Iahve Dumnezeu a spus: „Şi nu ar trebui să cruț Ninive […]?” El întotdeauna Și-a prețuit propria creație. Aceasta este mila firii drepte a Creatorului și este, de asemenea, caracterul unic pur al Creatorului!

Fragment din „Cuvântul Se arată în trup”

din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic”