Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă murdară de care s-au agățat de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este calea ce trebuie luată de către toți cei care vor intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om, ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință? Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare. Astfel, sfătuiesc pe toată lumea să nu își arate colții în fața adevărului sau să critice cu nepăsare, deoarece doar adevărul îți poate aduce viața și doar adevărul îți poate permite să renaști și să privești fața lui Dumnezeu.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup
Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup
Cunoștințele și comportamentele externe ale fariseilor nu le-au salvat relația cu Isus Hristos. Dimpotrivă, le-au făcut rău, iar cunoștințele și concepțiile lor, împreună cu imaginea lui Dumnezeu din inima lor, au fost cele care i-au împins să-L condamne pe Domnul Isus. Închipuirile și mințile lor au fost cele care i-au indus în eroare, care le-au acoperit ochii spirituali, determinându-i să nu-L recunoască pe Mesia care venise deja, să facă tot ce puteau pentru a găsi dovezi și a câștiga un punct de sprijin pentru a-L condamna pe Domnul Isus. Acesta este chipul lor cel urât – folosesc scuza de a susține lucrarea inițială a lui Dumnezeu pentru a-I condamna lucrarea realistă din prezent. Desigur, aceasta este o greșeală pe care oamenii din orice epocă sunt predispuși să o facă – să folosească vechi doctrine și reguli pentru a măsura și condamna adevăruri pe care nu le-au auzit niciodată, gândindu-se că respectă adevărata cale și își păstrează puritatea în fața lui Dumnezeu, că Îi sunt fideli lui Dumnezeu. Dar cum stau lucrurile? Dumnezeu Își îndeplinește continuu noua lucrare, Își continuă gestionarea, mereu nouă și niciodată veche. Și cum rămâne cu oamenii? Ei se țin mereu strâns de unele lucruri învechite pe care le cred totalitatea expresiilor lui Dumnezeu, lăudându-se plini de aroganță, așteptând ca Dumnezeu să le ofere recompense, crezând că Dumnezeu nu i-ar înlătura și nu i-ar maltrata niciodată. Și care este rezultatul? Lucrarea lui Dumnezeu continuă neîntreruptă, cu mai mulți oameni ai noii epoci urmându-L și acceptând noua Lui lucrare, în timp ce aceia care așteaptă ca Dumnezeu să le ofere recompense sunt eliminați de noua lucrare a lui Dumnezeu, și chiar și mai mulți oameni dau de pedeapsa lui Dumnezeu. În momentul în care începe pedeapsa, viața lor de credință în Dumnezeu se încheie, iar sfârșitul lor și destinația lor sunt aduse la capăt. Acesta este un lucru pe care nimeni nu dorește să-l vadă, dar care se întâmplă, fără să ne dăm seama, în fața ochilor noștri. Așadar, asta depinde de faptul că firea lui Dumnezeu este atât de nemiloasă sau oare de vină este felul în care oamenii cercetează? Chiar nu merită ca omenirea să se examineze amănunțit?
Fragment din Epilog la „Exemple clasice de pedepse pentru împotrivirea față de Dumnezeu Atotputernic”
a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu