Capitolul 9

Din moment ce ești unul dintre oamenii din familia Mea și din moment ce ești credincios în împărăția Mea, tot ceea ce faci trebuie să îndeplinească standardele pe care le cer Eu. Cer nu ca tu să fii nimic mai mult decât un nor în mișcare, ci ca tu să fii zăpadă sclipitoare și să fii posedat de esența sa și, chiar mai mult, de valoarea sa. Deoarece am venit din pământul sfânt, nu precum lotusul, care are doar un nume și nu are esență, pentru că a venit din nămol și nu din ținutul sfânt. Perioada în care un nou cer coboară asupra pământului și un nou pământ se răspândește peste ceruri este, de asemenea, exact perioada în care Eu lucrez oficial printre oameni. Care dintre oameni Mă cunoaște? Cine a privit momentul sosirii Mele? Cine a văzut că nu numai că am un nume, ci, mai ales, că am și o esență? Dau la o parte norii albi cu mâna Mea și observ cu atenție cerurile; în spațiu, nimic nu este nerânduit de mâna Mea și, mai jos de spațiu, nu există om care să nu contribuie, cu propriile sale eforturi minuscule, la realizarea măreței Mele inițiative. Nu am cerințe împovărătoare față de oamenii de pe pământ, fiindcă, întotdeauna, am fost Dumnezeu Cel concret și fiindcă Eu sunt Cel Atotputernic care a creat omul și cunoaște bine omul. Toți oamenii sunt dinaintea ochilor Celui Atotputernic. Cum ar putea chiar aceia din cele mai îndepărtate colțuri ale pământului să evite privirea cercetătoare a Duhului Meu? Deși omul Îmi „cunoaște” Duhul, el Îmi și ofensează Duhul. Cuvintele Mele dezvăluie chipul hidos al tuturor oamenilor și demască cele mai ascunse gânduri ale tuturor oamenilor și îi fac pe toți cei de pe pământ să fie dezvăluiți, în mod limpede, de lumina Mea și să se prăbușească, în plină cercetare din partea Mea. Dar, deși omul cade la pământ, inima sa nu îndrăznește să se îndepărteze prea mult de Mine. Printre făpturi, cine nu ajunge să Mă iubească datorită faptelor Mele? Cine nu tânjește după Mine, ca rezultat al cuvintelor Mele? În cine anume nu se nasc sentimente de devotament, datorită iubirii Mele? Doar din cauza corupției Satanei este omul incapabil să ajungă la sfera pe care am cerut-o Eu. Chiar și cele mai scăzute standarde pe care le cer Eu produc greșeli în el, ca să nu mai menționez ziua de astăzi, epoca în care Satana își face de cap și este îngrozitor de tiranic sau perioada când omul a fost atât de călcat în picioare de Satana, încât întregul său trup este plin de murdărie. Când, oare, nu Mi-a provocat durere lipsa de grijă a omului față de inima Mea, ca rezultat al neînfrânării sale? Este posibil ca Eu să-l compătimesc pe Satana? Se poate, oare, să Mă înșel în iubirea Mea? Când omul nu Mă ascultă, inima Mea plânge în secret; când omul Mi se opune, Eu îl mustru; când omul este mântuit de Mine și înviat din morți, îl hrănesc cu deosebită grijă; când omul Mă ascultă, inima Mea este liniștită și, imediat, simt mari schimbări în toate lucrurile, în cer și pe pământ; când omul Mă slăvește, cum aș putea să nu Mă bucur de aceasta? Când omul este martorul Meu și este câștigat de Mine, cum aș putea să nu fiu slăvit? Se poate, oare, ca tot ce face omul să nu fie guvernat și furnizat de Mine? Când nu ofer îndrumare, oamenii sunt trândavi și pasivi și, pe la spatele Meu, se angajează în acele aranjamente murdare „de laudă”. Crezi că trupul, cu care Mă îmbrac, nu cunoaște acțiunile tale, comportamentul și cuvintele tale? Timp de mulți ani am îndurat vântul și ploaia și, de asemenea, am experimentat amărăciunea lumii omenești, și totuși, la o cercetare mai atentă, nicio cantitate de suferință nu poate face omul în trup să își piardă speranța în Mine și, cu atât mai puțin, nu poate nicio dulceață să îl facă pe omul în trup să devină rece, dezamăgit sau nepăsător față de Mine. Este, oare, iubirea omului pentru Mine, într-adevăr limitată fie la nicio durere, fie la nicio dulceață?

Astăzi, locuiesc în trup și am început, în mod oficial, să împlinesc lucrarea pe care trebuie să o fac, totuși, deși omul se teme de glasul Duhului Meu, el nu ascultă de esența Duhului Meu. Nu este nevoie să descriu pe larg cât de dificil este pentru om să Îmi cunoască Eul trupesc din cuvintele Mele. Așa cum am mai spus înainte, nu sunt exigent în privința cerințelor Mele și nu este necesar pentru voi să realizați o cunoaștere completă a Mea (căci omul are lipsuri; aceasta este o condiție inerentă, iar condițiile obținute sunt incapabile să o compenseze). Trebuie să știi doar tot ceea ce este făcut și spus de Mine în formă trupească. Din moment ce cerințele Mele nu sunt riguroase, speranța Mea este să puteți ajunge să cunoașteți și să realizați. Trebuie să vă eliberați de impuritățile voastre în această lume murdară, trebuie să vă străduiți să faceți progrese în această „familie de împărați” înapoiată și nu trebuie să vă relaxați. Nu trebuie să fii deloc indulgent față de tine însuți: trebuie să dedici mult timp și multe eforturi pentru a cunoaște ceea ce Eu vorbesc într-o singură zi, iar cunoașterea unei singure propoziții rostite de Mine are valoarea unei experimentări de o viață întreagă. Cuvintele pe care le rostesc Eu nu sunt nedeslușite și abstracte, nu sunt vorbe goale. Mulți oameni speră să obțină cuvintele Mele, dar nu le dau atenție; mulți oameni tânjesc după abundența Mea, dar nu le dau niciun pic din ea; mulți oameni doresc să Îmi vadă fața, totuși Mi-am ascuns-o întotdeauna; mulți oameni Îmi ascultă cu atenție vocea, dar Eu închid ochii și dau capul pe spate, fără a fi impresionat de aspirația lor; mulți oameni se tem de sunetul glasului Meu, dar cuvintele Mele sunt întotdeauna în ofensivă; mulți oameni se tem să Îmi vadă fața, dar Eu apar în mod intenționat pentru a-i doborî la pământ. Omul nu Mi-a văzut niciodată, cu adevărat, fața și nu Mi-a auzit niciodată, cu adevărat, glasul, căci el nu Mă cunoaște cu adevărat. Chiar dacă este pus la pământ de Mine, chiar dacă Mă părăsește, chiar dacă este mustrat de mâna Mea, el tot nu știe dacă tot ceea ce face este pe placul Meu și încă este ignorant în privința cui Îmi dezvălui Eu inima. De la crearea lumii și până astăzi, nimeni nu M-a cunoscut vreodată cu adevărat sau nu M-a văzut cu adevărat și, deși am devenit trup astăzi, voi tot nu Mă cunoașteți. Nu este acesta un lucru sigur? Ai privit vreodată vreun pic din firea și din acțiunile Mele în trup?

În cer este locul unde Mă odihnesc și sub cer este locul unde găsesc tihnă. Am un loc în care să locuiesc și am un timp când să Îmi afișez puterile. Dacă nu aș fi pe pământ, dacă nu M-aș ascunde în trup și dacă nu aș fi smerit și ascuns, nu s-ar fi schimbat demult cerul și pământul? Nu ați fi fost voi, oameni ai Mei, deja folosiți de Mine? Totuși, există înțelepciune în acțiunile Mele și, deși sunt complet conștient de înșelăciunea omului, nu îi urmez exemplul, ci fac un schimb pentru el. Înțelepciunea Mea în tărâmul spiritual este inepuizabilă, în timp ce înțelepciunea Mea în trup este veșnică. Nu este acesta exact timpul în care faptele Mele sunt clarificate? Am iertat și am exonerat omul de multe ori, chiar până astăzi, în Epoca Împărăției. Aș putea, oare, să Îmi întârzii timpul și mai mult? Deși am fost, cumva, mai milos față de omul fragil, odată lucrarea Mea finalizată, aș putea, oare, să Mă împovărez în continuare, făcând o lucrare veche? Aș putea, oare, cu bună-știință, să îi permit Satanei să acuze? Nu am nevoie ca omul să facă altceva, decât să accepte realitatea cuvintelor Mele și semnificația inițială a cuvintelor Mele. Deși cuvintele Mele sunt simple, în esență ele sunt complexe, căci voi sunteți prea mărunți și ați devenit prea amorțiți. Când vă dezvălui direct tainele Mele și fac clară voia Mea în trup, voi nu observați; ascultați sunetul, dar nu înțelegeți semnificația. Sunt copleșit de tristețe. Deși sunt în trup, nu sunt capabil să fac lucrarea de slujire a trupului.

Cine a ajuns să Îmi cunoască faptele în trup printre cuvintele și acțiunile Mele? Când Îmi dezvălui tainele în scris sau le rostesc cu voce tare, oamenii sunt, toți, uluiți, închid ochii în tăcere. De ce, oare, ceea ce spun este de neînțeles pentru om? Oare de ce cuvintele Mele sunt de nepătruns pentru el? De ce este el orb față de faptele Mele? Cine este capabil să Mă vadă și să nu uite niciodată? Cine este capabil să Îmi audă glasul și să nu-i permită să treacă pe lângă el? Cine este capabil să Îmi simtă voia și să Îmi bucure inima? Trăiesc și Mă mișc printre oameni, am ajuns să le trăiesc viețile și, deși am simțit că toate erau bune, după ce le-am creat pentru om, nu am nicio bucurie în viața printre oameni și nu sunt încântat de fericirea printre oameni. Nu detest și nu resping omul, dar nici nu sunt sentimental față de el – căci el nu Mă cunoaște, i se pare greu să Îmi vadă fața în întuneric și are dificultăți în a-Mi auzi glasul și nu este capabil să Îmi discearnă cuvintele în mijlocul gălăgiei. Astfel, în mod superficial, tot ceea ce faceți voi, oamenii, este ca ascultare față de Mine, dar, în inima voastră, tot nu Mă ascultați. Întreaga veche natură a omului, se poate spune, este astfel. Cine reprezintă o excepție? Cine nu reprezintă unul dintre obiectele mustrării Mele? Dar cine nu trăiește tolerat fiind de Mine? Dacă oamenii ar fi distruși de mânia Mea, care ar fi însemnătatea creării de către Mine a cerurilor și pământului? Odată, i-am avertizat pe mulți oameni și i-am rugat pe mulți oameni și am judecat, în mod deschis, mulți oameni – nu este aceasta mult mai bine decât să-i distrug direct pe oameni? Scopul Meu nu este să omor omul, ci să îl fac să cunoască toate faptele Mele în mijlocul judecății Mele. Când vă ridicați din groapa fără fund, adică atunci, când vă eliberați de judecata Mea, opiniile și planurile voastre personale vor dispărea toate, iar toți oamenii vor aspira să Mă mulțumească. Și, prin aceasta, nu Îmi voi fi atins Eu scopul?

1 martie 1992

din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic”