Fragment 20 | „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (I)”

Fragment 20 | „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (I)”

De fapt, firea lui Dumnezeu este deschisă tuturor și nu este ascunsă, deoarece Dumnezeu nu a evitat niciodată cu bună știință nicio persoană și nu a căutat niciodată cu bună știință să Se ascundă astfel încât oamenii să nu poată să Îl cunoască sau să-L înțeleagă. Firea lui Dumnezeu a fost întotdeauna deschisă și s-a confruntat cu fiecare persoană cu sinceritate. În timpul gestionării lui Dumnezeu, El Își face lucrarea, confruntându-Se cu toată lumea; iar lucrarea Sa este făcută asupra fiecăruia. Pe măsură ce Își face lucrarea, El Își dezvăluie în mod continuu firea, utilizându-Și în mod continuu esența și ceea ce are și ce este pentru a călăuzi și a se îngriji de fiecare persoană.  În fiecare epocă și în cadrul fiecărei etape, indiferent dacă circumstanțele sunt bune sau rele, firea lui Dumnezeu este întotdeauna deschisă pentru fiecare om, iar posesiunile și ființa Sa sunt întotdeauna deschise fiecărui individ, în același mod în care viața Sa este reprezentată constant și fără încetare de îngrijirea omenirii și sprijinirea acesteia. În ciuda a toate acestea, firea lui Dumnezeu rămâne ascunsă pentru unii. De ce se întâmplă așa? Deoarece, chiar dacă acești oameni trăiesc în cadrul lucrării lui Dumnezeu și Îl urmează, ei nu au căutat niciodată să-L înțeleagă și nu au vrut să ajungă să-L cunoască, cu atât mai puțin să se apropie de Dumnezeu. Pentru acești oameni, înțelegerea firii lui Dumnezeu înseamnă că li se apropie sfârșitul; înseamnă că urmează să fie judecați și condamnați de firea lui Dumnezeu. De aceea, acești oameni nu au dorit niciodată să-L înțeleagă pe Dumnezeu sau firea Sa și nu râvnesc la o înțelegere sau cunoaștere mai profundă a voii Lui. Ei nu intenționează să priceapă voia lui Dumnezeu printr-o cooperare conștientă – ei doar se bucură întotdeauna de lucrurile pe care și le doresc și nu obosesc niciodată făcându-le; cred în Dumnezeul în care vor ei să creadă; cred în Dumnezeul care există doar în imaginațiile lor, doar în concep‏țiile lor; și cred într-un Dumnezeu care nu poate fi separat de ei în viețile lor cotidiene. Când vine vorba de adevăratul Însuși Dumnezeu, ei sunt complet indiferenți, fără vreo dorință de a-L înțelege, de a ține cont de El și cu atât mai puțin au intenția de a se apropia de El. Ei doar folosesc cuvintele exprimate de Dumnezeu pentru a se împodobi, pentru a se împacheta. Pentru ei, acel lucru îi face deja credincioși de succes și oameni cu credință în Dumnezeu în sufletele lor. În inimile lor, ei sunt călăuziți de imaginațiile, concepțiile lor și chiar de definițiile lor personale în privința lui Dumnezeu. Adevăratul Dumnezeu Însuși, pe de altă parte, nu are absolut nimic de-a face cu ei. Deoarece odată ce Îl înțeleg pe adevăratul Însuși Dumnezeu, adevărata Lui fire și ceea ce Dumnezeu are și ceea ce este, asta înseamnă că acțiunile, credința și căutările lor vor fi condamnate. Acesta este motivul pentru care nu sunt dispuși să înțeleagă esența lui Dumnezeu și motivul pentru care sunt dezinteresați și nedoritori să caute sau să se roage în mod activ pentru a-L înțelege mai bine, a-I cunoaște voia mai bine și a-I înțelege firea mai bine. Ei ar prefera ca Dumnezeu să fie ceva inventat, lipsit de valoare și ambiguu. Ar prefera ca Dumnezeu să fie cineva care este exact cum și L-au imaginat ei, cineva care poate fi la cheremul lor, cu provizii inepuizabile și întotdeauna disponibil. Când vor să se bucure de harul lui Dumnezeu, ei Îi cer Lui să fie acel har. Când au nevoie de binecuvântarea Lui, ei Îi cer Lui să fie acea binecuvântare. Când se confruntă cu necazuri, ei Îi cer să îi încurajeze, să fie plasa lor de siguranță. Cunoașterea acestor oameni cu privire la Dumnezeu se limitează la sfera harului și a binecuvântării. Înțelegerea lor cu privire la Dumnezeu, la firea și la lucrarea Lui este și aceasta limitată la imaginația lor și reprezintă doar slove și doctrine. Dar există unii oameni care sunt dornici de a înțelege firea lui Dumnezeu, care doresc într-adevăr să-L vadă pe Dumnezeu Însuși și să înțeleagă cu adevărat firea Lui și ceea ce El are și ce este. Acești oameni sunt în căutarea realității adevărului și mântuirii lui Dumnezeu și caută să primească cucerirea, mântuirea și desăvârșirea Lui. Acești oameni își folosesc inimile pentru a citi cuvântul lui Dumnezeu, pentru a aprecia fiecare situație și fiecare persoană, eveniment sau lucru pe care Dumnezeu le-a aranjat pentru ei și se roagă și caută cu sinceritate. Ce își doresc cel mai mult este de a cunoaște voia lui Dumnezeu și a înțelege adevărata Lui fire și esență. Și asta pentru a nu-L mai jigni pe Dumnezeu și pentru a putea vedea prin experiențele lor mai mult din frumusețea lui Dumnezeu și latura Sa reală. De asemenea, acest lucru este pentru ca adevăratul Dumnezeu să existe în inimile lor și astfel încât Dumnezeu să aibă un loc în inimile lor, de așa natură încât să nu mai trăiască în imaginații, concepții și ambiguitate. Pentru acești oameni, motivul pentru care au o dorință arzătoare de a înțelege firea și esența Lui este deoarece acestea sunt lucruri de care oamenii ar putea avea nevoie în orice moment în experien‏țele lor, lucruri care furnizează viață de-a lungul perioadei existenței lor. Odată ce vor înțelege firea lui Dumnezeu, ei vor putea să Îl venereze mai bine, să coopereze cu lucrarea Lui mai bine, să aibă mai multă considerație față de voia Lui și să își facă datoria pe cât pot ei de bine. Acestea sunt cele două feluri de oameni în funcție de atitudinea lor față de firea lui Dumnezeu. Primii nu vor să înțeleagă firea Lui. Deși spun că vor să înțeleagă firea lui Dumnezeu, să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu Însuși, să vadă ce are și ce este și să aprecieze cu adevărat voia Lui, în adâncul lor ei ar prefera ca Dumnezeu să nu existe. Asta din cauză că acest fel de oameni nu se supun lui Dumnezeu și I se opun în mod constant; ei luptă cu El în inimile lor pentru poziție și deseori sunt suspicioși sau chiar neagă existența lui Dumnezeu. Ei nu vor să lase firea lui Dumnezeu sau să-L lase pe Dumnezeu Însuși cel real să le ocupe inimile. Ei vor doar să-și satisfacă propriile dorințe, imaginații și ambiții. Așadar, acești oameni pot crede în Dumnezeu, Îl pot urma și pot, de asemenea, renunța la familiile și slujbele lor pentru El, dar ei nu termină cu apucăturile lor rele. Unii chiar fură sau risipesc jertfele sau Îl blestemă în secret pe Dumnezeu, în timp ce alții își pot folosi poziția pentru a mărturisi în mod repetat despre ei înșiși, pentru a-și întări autoritatea și a concura cu Dumnezeu pentru oameni și pentru statut. Ei folosesc diverse metode și măsuri pentru a-i face pe oameni să-i venereze, încercând constant să-i cucerească și să-i controleze. Unii chiar îi induc în eroare pe oameni în mod intenționat convingându-i că sunt Dumnezeu pentru a fi tratați ca Dumnezeu. Ei nu ar spune niciodată oamenilor că au fost corupți, că sunt și corupți și aroganți și să nu îi venereze și că indiferent cât de mult bine fac, totul este datorită exaltării lui Dumnezeu și a ceea ce ar trebui să facă oricum. De ce nu spun aceste lucruri? Deoarece se tem profund că își vor pierde locul în inimile oamenilor. Acesta este motivul pentru care astfel de oameni nu Îl slăvesc niciodată pe Dumnezeu și nu sunt martori pentru Dumnezeu, căci nu au încercat niciodată să-L înțeleagă. Îl pot cunoaște pe Dumnezeu fără să-L înțeleagă? Imposibil! Astfel, în timp ce cuvintele din subiectul „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși” pot fi simple, înțelesul lor este diferit pentru fiecare. Pentru cineva care nu se supune deseori lui Dumnezeu și I se opune și este ostil față de Dumnezeu, înseamnă condamnare; pe când cineva care caută realitatea adevărului și vine deseori înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta voia lui Dumnezeu, se va simți, auzind aceste cuvinte, precum un pește în apă. Deci printre voi, când unii aud vorbindu-se despre firea și lucrarea lui Dumnezeu, începe să îi ia durerea de cap, inimile lor devin pline de rezistență și devin foarte stânjeniți. Dar există alții printre voi care se gândesc: acest subiect este exact lucrul de care am nevoie pentru că îmi aduce multe beneficii. Este o parte care nu poate lipsi din experiența mea de viață; este esența esenței, baza credinței în Dumnezeu și un lucru pe care omenirea nu își permite să-l abandoneze. Pentru voi toți, acest subiect poate părea atât aproape, cât și departe, necunoscut și totuși familiar. Dar indiferent de situație, acesta este un subiect pe care toți trebuie să-l asculte, trebuie să-l cunoască și să-l înțeleagă. Indiferent cum îl tratezi, indiferent cum îl privești sau cum îl primești, importanța acestui subiect nu poate fi ignorată.

din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (I)”

din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic”