Nota editorului: În ultimii ani, depresia s-a strecurat în viețile noastre, afectând tot mai mulți oameni. Mulți sunt chinuiți de această boală – unii își pierd speranța în viață și trăiesc în suferință, iar unii chiar își pierd curajul de a continua să trăiască, alegând să se sinucidă pentru a-și pune capăt vieții. De ce oare suferă oamenii de depresie? Cum ar trebui să îi facem față și cum putem ieși din capcana depresiei?
Depresia – o boală teribilă
Într-un raport publicat pe 22 martie 2018, Organizația Mondială a Sănătății a spus că depresia este o boală foarte răspândită la nivel mondial, mai mult de trei sute de milioane de oameni suferind din cauza acesteia. Depresia moderată sau severă pe termen lung poate deveni o condiție gravă și, în cel mai rău caz, poate duce la sinucidere. Aproape 800.000 de persoane mor în fiecare an de suicid și acesta a devenit a doua cauză principală de deces în rândul populațiilor cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani.
Informații relevante indică faptul că prezentarea clinică a depresiei este, în principal, o dispoziție depresivă, care poate trece de la a se simți mâhnit la a te simți deznădăjduit și disperat sau chiar la a deveni complet sătul de viață. Acest lucru poate duce la tentative de suicid sau la comportament suicidar. În unele cazuri, se manifestă anxietate clară sau agitație psihomotorie, iar în cazuri grave, pot apărea halucinații, deliruri sau alte simptome ale tulburării psihologice. Mulți care suferă de depresie își împărtășesc, de asemenea, durerea interioară și luptă zi de zi cu ideația lor suicidară, deoarece există o voce internă constantă care le spune: „Mori odată și totul va fi mai bine”; „Ia acel medicament, va fi atât de dulce!” Genul acesta de durere poate fi implacabil.
Putem vedea din aceste resurse că aceia care se îmbolnăvesc de depresie tind să fie tineri și, în principal, angajați la birouri sau elevi de gimnaziu și liceu. De ce oare angajații la birouri și elevii de gimnaziu și de liceu sunt atât predispuși la depresie? Ce anume duce cu adevărat la asta? Știm cu toții că elevii de astăzi sunt supuși unei presiuni incredibile, confruntându-se cu speranțele sincere ale familiilor lor de a face într-adevăr ceva în viață, cu o concurență intensă între colegii de clasă pentru note și clasament, cu propriile mari speranțe de viitor și așa mai departe. Presiunea din toate părțile înseamnă că trebuie să dedice tot ce au studiile lor, ca și când viața lor ar depinde de asta. Chiar dacă muncesc din greu pentru studiile lor în fiecare zi, în momentul în care notele lor nu corespund cu standardele ideale ale părinților lor, ale profesorilor sau ale lor înșiși, ei devin descurajați și abătuți și constant demoralizați. Când e grav, ei dezvoltă depresie sau autism, elaborând o viziune obosită asupra vieții de la o vârstă fragedă. Există unii studenți care chiar aleg sinuciderea pentru a pune capăt vieții lor tinere. Și mulți angajați din birouri îndură presiuni din nenumărate puncte de vedere, printre care societatea, cariera, munca, familia, casa, venitul și copiii. Toți speră să realizeze ceva în propriul domeniu preferat și să aibă mai mulți bani și un statut social mai înalt. Căci o mulțime de oameni, înainte de a avea o casă, se zbat să cumpere una, iar apoi, după ce au una, muncesc din greu pentru a cumpăra o mașină sau o casă mai mare. În aceste scopuri, mulți lucrează peste program în fiecare zi, aleargă de colo-colo și fac tot ce pot pentru a lucra și a câștiga bani. În același timp, pentru a se integra în societate, toată lumea trebuie să se confrunte cu uneltiri și intrigi interpersonale și să învețe cum să se afișeze bine și cum să-i măgulească pe alții. Epuizarea fizică și presiunea psihologică îi determină pe oameni să devină abătuți, taciturni, iritabili fără motiv, lesne supărăcioși, predispuși la insomnie și chiar pesimiști și plictisiți de lume; le vin în minte gânduri precum „nu mai vreau să trăiesc, toate necazurile mele se vor sfârși dacă mor” și „ar trebui să mor, atunci voi fi liber”. Ele pot deveni chiar și refrene comune.
Adevăratul inculpat din spatele depresiei
Văzându-i pe acești oameni, care suferă de depresie și care sunt atât de profund disperați, cred că mulți se întreabă de ce persoane care sunt atât de tinere și pline de viață sunt atât de deprimate – cine este adevăratul vinovat din spatele acestui lucru? Există multe motive din cauza cărora oamenii devin deprimați; uneori este din cauza unor factori psihologici sau a diverși factori sociali, dar, pentru majoritatea tinerilor, este din cauza diferiților factori de stres din școală, muncă și viață. Ceea ce se ascunde în spatele acestui lucru este viclenia Satanei. Este rezultatul faptului că Satana corupe și vatămă omenirea. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Ce folosește Satana pentru a-l ține pe om îngrădit și controlat? (Faima și câștigul.) Deci, Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului până când el nu se poate gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca orice sau vor lua decizii pentru acestea. În acest fel, Satana îl leagă pe om cu legături invizibile. Aceste lanțuri sunt purtate de oameni, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Deci, oamenii se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate, purtând, fără să știe, aceste lanțuri. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează, iar oamenii devin din ce în ce mai răi. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă pentru faima și câștigul Satanei” („Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)”). Cuvintele lui Dumnezeu expun foarte clar tacticile Satanei pentru coruperea și rănirea omenirii. De ce oare studenții și angajații în birouri sunt sub o presiune atât de mare în societatea de astăzi, încât se ajunge la depresie, ceea ce are drept rezultat o tragedie după alta? Ajungând la miezul problemei, este deoarece Satana folosește lucruri ca faima și câștigul pentru a ne încătușa gândirea, astfel încât să trăim numai pentru aceste lucruri, iar a ne face un renume devine țelul luptei noastre. Satana folosește educația de care suntem impregnați prin manuale, oameni celebri și oameni măreți pentru a ne inocula gânduri și puncte de vedere greșite, cum ar fi: „Cunoștințele îți pot schimba soarta,” „Bărbații ar trebui întotdeauna să se străduiască să fie mai buni decât contemporanii lor,” „Cei ce trudesc cu mintea lor îi guvernează pe alţii şi cei ce trudesc cu mâinile lor sunt guvernaţi de ceilalţi,” „A fi om înseamnă a merge înainte,” „Oamenii trebuie să-şi cinstească strămoşii,” și „A fi un om de ştiinţă înseamnă să fii în vârful societăţii.” După ce am acceptat aceste idei, lucrurile de care ne pasă sunt dacă putem sau nu să obținem succes și recunoaștere și dacă putem să ne ridicăm deasupra mulțimii și să câștigăm admirația celorlalți și să îi facem să ne aprecieze. Dacă nu putem realiza aceste lucruri, părem incompetenți și lipsiți de abilități; simțim că nu suntem buni de nimic. Elevii își îngroapă capul în cărțile lor și studiază din toate puterile, astfel încât să obțină note bune; angajații din birouri lucrează cât de mult pot ei pentru a-și face un renume, sub tot felul de presiuni, fără nici măcar a protesta că își investesc în asta tot timpul lor, toată energia și sănătatea lor. Când ne luptăm atât de tare, dar ne confruntăm cu piedici la fiecare pas și nu ne putem împlini niciodată speranțele, devenim abătuți și ne pierdem speranța în noi înșine; ne cufundăm în durere și nedumerire și nu ne putem dezlega. Începem să devenim deprimați și descurajați sau chiar ne pierdem în întregime voința de a lupta pentru scopurile noastre. Nimic nu are vreo însemnătate și inimile noastre par pustii. Rămânem într-o stare psihică tensionată pentru perioade lungi de timp, pe punctul de a ne prăbuși. Când duhul cuiva suferă atât de mult, este foarte ușor ca Satana și duhurile rele să dea năvală, profitând de ocazie pentru a face rău oamenilor și a se juca cu ei, incitând plictiseala noastră de viață, astfel încât să simțim că moartea este cel mai bun mod de a scăpa de durerea noastră. Oamenii trec treptat de la a fi vibranți, deschiși și normali la a fi melancolici și, în cele din urmă, în suferința lor de neîndurat, aleg să-și pună capăt vieții. Acesta este modul în care Satana folosește faima și câștigul pentru a obține controlul asupra noastră pas cu pas, astfel încât să ne cufundăm în aceste lucruri și să dăm totul pentru ele, trăgându-ne, în cele din urmă, în iad.
Putem vedea de aici cât de sinistre și nemiloase sunt tacticile Satanei de a corupe și răni omenirea și, dacă privim doar la suprafață, nu vom putea niciodată să pătrundem esența josnică și rea a Satanei. Nu vom vedea niciodată că ceea ce se află în spatele depresiei este adevărul despre modul în care Satana îi vatămă și îi înghite întregi pe oameni.
Calea pentru a înfrunta depresia și a ieși din ea
Din moment ce Satana este atât de teribil de sinistru și perfid, cum putem să înfruntăm depresia și să ieșim din ea și să nu mai fim supuși vătămărilor și manipulărilor Satanei? Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Doar Dumnezeu este adevărul, calea și viața și doar El ne poate ajuta să înțelegem adevărul și să ne dezvoltăm discernământul cu privire la vicleșugurile Satanei și la diferitele sale erezii și inepții. Atâta timp cât căutăm în conformitate cu direcția și calea pe care Dumnezeu ni le indică, putem să fim eliberați de vătămările Satanei și să trăim sub grija și protecția lui Dumnezeu.
Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Există o cale, cea mai simplă, ca o persoană să se elibereze din această stare: să-și ia adio de la stilul său de viață anterior, să spună adio scopurilor sale anterioare în viață, să-și rezume și analizeze stilul de viață, filosofia, căutările, dorințele și idealurile anterioare și apoi să le compare cu voința lui Dumnezeu și cerințele Lui față de om și să vadă dacă vreuna dintre acestea se potrivește cu voința și cerințele lui Dumnezeu, dacă vreuna dintre ele oferă valorile corecte ale vieții, duce la înțelegerea mai profundă a adevărului și permite persoanei să trăiască cu umanitate și înfățișare omenească. Când investighezi în mod repetat și despici cu atenție diferitele scopuri în viață pe care le urmăresc oamenii și diferitele lor moduri de a trăi, vei descoperi că niciunul dintre ele nu se potrivește cu intenția originară a Creatorului atunci când El a creat omenirea. Toate acestea îi îndepărtează pe oameni de suveranitatea și grija Creatorului; toate sunt gropi în care cade omenirea și care îi duc pe oameni spre iad. După ce recunoști acest lucru, sarcina ta este să-ți lași deoparte vechile perspective asupra vieții, să stai departe de diferitele capcane, să-L lași pe Dumnezeu să-Și asume răspunderea asupra vieții tale și să facă aranjamente pentru tine, să încerci doar să te supui orchestrațiilor și călăuzirii lui Dumnezeu, să nu ai vreo alternativă și să devii o persoană care Îl venerează pe Dumnezeu” („Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”).
Pentru a ieși complet din capcana depresiei și a nu mai fi vătămați de ideea de faimă, trebuie mai întâi să vedem clar gândurile și perspectivele greșite pe care Satana ni le insuflă, cum ar fi: „Bărbații ar trebui întotdeauna să se străduiască să fie mai buni decât contemporanii lor,” „A fi om înseamnă a merge înainte,” „Oamenii trebuie să-şi cinstească strămoşii,” și „A fi un om de ştiinţă înseamnă să fii în vârful societăţii.” Trebuie să vedem clar că dorința de faimă și de câștig este unul dintre felurile prin care Satana corupe omenirea și să vedem consecințele urmăririi lor. La fel ca mulți oameni din jurul nostru, care luptă atât de tare pentru faimă și câștig, ei își aruncă fiecare strop de energie în studiile sau în cariera lor pentru a câștiga tot felul de glorii și a obține succes. Ei nu au timp să se relaxeze, să-și petreacă timpul cu familia sau copiii lor, iar relațiile lor de familie devin din ce în ce mai distante; propriile lor vieți sunt cu adevărat posomorâte și pline de suferință. Unii studenți stau până în miez de noapte în birourile lor pentru a-și face un renume, vrând să obțină cele mai bune note și să iasă în evidență printre colegii lor, astfel încât, în viitor, să poată obține o slujbă bine plătită. Ca urmare, acești copii au tot felul de probleme medicale de la o vârstă fragedă, iar unii chiar își pierd speranța în viață atunci când se confruntă cu eșecuri în studiile lor. Unii angajați în birouri caută să acapareze favoruri, se dedau lingușirilor și petrecerilor cu alții, astfel încât să poată deveni binecunoscuți și să se încadreze în tendințele societății. Ei afișează în permanență o fațadă și se frământă până în punctul în care sunt epuizați în trup și în suflet, dar le lipsește puterea de a scăpa. Ei sunt împresurați de suferință și îngrijorări; suferă atât de mult, încât și-au pierdut voința de a trăi. Există chiar și cei care se luptă orbește cu propriul lor destin pentru a-și face un renume; plătesc orice preț și devin zdrobiți și maltratați de viață. Ei nu pot face față eșecului și hotărăsc să se sinucidă, punându-și capăt vieții. Din aceasta, este evident că faima și câștigul leagă strâns omenirea, întocmai ca niște cătușe și, cu cât le urmărim mai din greu, cu atât mai multă goliciune și durere simțim. În cele din urmă, simțim din ce în ce mai mult întuneric, ceea ce ne determină să mărșăluim înspre moarte. Acesta este motivul pentru care urmărirea faimei și câștigului este absolut lipsită de semnificație și valoare.
Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Indiferent de diferențele de abilități, IQ și voință, oamenii sunt cu toții egali în fața destinului, care nu face deosebire între cel măreț și cel mărunt, cel superior și cel inferior, cel elevat și cel mediocru. Ce ocupație își alege cineva, din ce își câștigă existența și câtă avere acumulează în viață nu sunt lucruri decise de părinții acelei persoane, de talentele sale, de eforturile sau de ambițiile sale, ci sunt predestinate de către Creator” („Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”). Dumnezeu este Creatorul, iar noi suntem ființe create. Dacă soarta noastră este o viață de sărăcie sau una de bogăție, orice fel de muncă ne rezervă viitorul, oricare va fi cursul vieții noastre, acestea sunt cu totul în mâinile lui Dumnezeu și El a prestabilit acest lucru cu mult timp în urmă, indiferent de modul în care ne străduim și ne luptăm noi. Atât cât ne dăruiește Dumnezeu, atât suntem capabili să câștigăm și, dacă El nu ne dăruiește ceva, indiferent cât de greu luptăm pentru acel ceva, va fi în zadar. Este întocmai cum spune proverbul, „Destinul omului este hotărât de către ceruri” și „Omul propune, dar Dumnezeu dispune.” De aceea ar trebui să stabilim obiective adecvate de urmărit și să nu ne mai bazăm pe propria noastră lucrare, ci să ne acceptăm soarta de la ceruri și să ne dăm toată silința. Ar trebui să facem tot ceea ce ne stă în puteri și, în toate, să ne supunem domniei și aranjamentelor lui Dumnezeu, încredințând tot ce avem lui Dumnezeu și lăsându-L să îl gestioneze. A trăi în felul acesta este foarte relaxant, foarte eliberator.
La fel ca Iov din Biblie, el nu a căutat să iasă în evidență printre ceilalți, pentru a-i face să-l aprecieze și să-l privească admirativ, în schimb, a căutat să urmeze calea temerii de Dumnezeu și a respingerii răului. El a căutat să recunoască domnia lui Dumnezeu în viața sa de zi cu zi și să dobândească ascultare față de aceasta, astfel încât să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu în fiecare cuvânt și faptă a sa și să nu ofenseze firea lui Dumnezeu. De aceea, când Iov a avut o mulțime de bunuri, el a rămas în continuare pe calea temerii de Dumnezeu și a respingerii răului, făcând frecvent sacrificii în închinarea către Dumnezeu. După încercările sale, când a rămas fără nimic și întregul său corp era chiar acoperit de bube, în ciuda durerii de a-și pierde copiii și bogăția, el nu a rostit niciun singur cuvânt care să-L învinuiască pe Dumnezeu. De-a lungul deceniilor sale de experiență, Iov a dobândit o înțelegere profundă a faptului că oamenii sunt ființe create și că tot ceea ce avem a fost dat de Dumnezeu. El credea că totul este în mâinile lui Dumnezeu și că, indiferent dacă Dumnezeu oferă binecuvântări sau privează de lucruri, numele Său trebuie lăudat. În cele din urmă, Iov s-a bazat pe credința, ascultarea și respectul său față de Dumnezeu pentru mărturisi ferm pentru El, a-l rușina complet pe Satana, făcându-l să fugă cu coada între picioare și pentru a deveni un om liber, care nu a mai fost vreodată tulburat din nou de Satana. De-a lungul vieții sale, Iov nu a urmărit niciodată banii sau faima, nici nu i-a păsat de felul în care îl vedea lumea; tot ceea ce el a căutat a fost să urmeze calea lui Dumnezeu și astfel, a obținut aprobarea lui Dumnezeu. Viața lui a fost relaxantă, liberatoare și eliberatoare și, de asemenea, el a trăit o viață deosebit de semnificativă și de valoroasă. Așadar, numai atunci când stabilim scopuri corecte pentru viață și avem o înțelegere autentică a domniei lui Dumnezeu, putem să obținem eliberarea și libertatea, să scăpăm pe deplin de vătămarea Satanei, să ieșim din capcana depresiei și să ducem o viață fericită și plină de bucurie, sub îngrijirea și protecția lui Dumnezeu.
din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic”
Parts of Scripture quotations in this publication are from NTLR by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu