Sofism: Cineva a spus: „Biblia a fost inspirată de Dumnezeu. Nu este în niciun caz pătată de voința omului și este întru totul cuvântul lui Dumnezeu. Toate cuvintele din Biblie au fațete multiple și sunt prevestitoare, Biblia are o autoritate incontestabilă, nu există nicio altă carte care să se compare cu ea și toți trebuie să accepte că Biblia este lipsită de greșeală. Oricine spune că Biblia este pătată de voința omului sau că include erori atacă și neagă Biblia, iar astfel de oameni vor fi cu toții blestemați.”

Răspuns: Mulți oameni cred că Biblia a fost inspirată de Dumnezeu, că tot ceea ce este consemnat în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu, complet nepătat de voința omului, și că Biblia are o autoritate absolută. Aceștia chiar tratează Biblia în același mod în care Îl tratează pe Dumnezeu. Ei cred că oricine spune că Biblia este pătată de voința omului atacă și neagă Biblia și că va fi blestemat. Este acest punct de vedere conform cu adevărul? Se bazează el pe cuvintele lui Dumnezeu? Iahve Dumnezeu nu a dat niciodată o astfel de mărturie în privința Bibliei, și nici Domnul Isus sau Duhul Sfânt. Oricine cunoaște Biblia știe că nu a fost scrisă de Dumnezeu Însuși, ci în aceasta se află relatări ale profeților, discipolilor și apostolilor din vechime despre lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu, precum și experiențele personale ale discipolilor și ale apostolilor și epistolele pe care le-au scris aceștia bisericilor de la acea vreme, existând și unele profeții despre lucrarea finală a lui Dumnezeu. Este o carte întocmită și compilată de generațiile ulterioare, care consemnează faptele istorice ale lucrării lui Dumnezeu și care a fost alcătuită de către oameni. Deși include detalii despre lucrarea și cuvântările lui Iahve și ale lui Isus de la acea vreme, Biblia nu a fost documentată personal de Iahve și de Isus, iar cuvintele nu au fost toate rostite personal de Iahve și de Isus. Prin urmare, cum pot oamenii să spună că toate cuvintele din Biblie sunt cuvintele lui Dumnezeu, că sunt complet nepătate de voința omului și că Biblia este în totalitate exactă și lipsită de erori? Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic explică în mod clar toate acestea: „Astăzi, oamenii cred că Biblia este Dumnezeu și că Dumnezeu este Biblia. Și mai cred că toate cuvintele din Biblie au fost singurele cuvinte rostite de Dumnezeu, că toate acestea au fost spuse de Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu chiar susțin că, deși toate cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și Noului Testament au fost scrise de oameni, totuși, toate au fost dăruite prin inspirația lui Dumnezeu și sunt o consemnare a cuvintelor Duhului Sfânt. Aceasta este interpretarea eronată a oamenilor, care n-are legătură cu faptele. În realitate, în afară de cărțile profetice, cea mai mare parte a Vechiului Testament este doar istorie. Unele dintre epistolele Noului Testament provin din experiențele oamenilor, iar altele provin din iluminarea Duhului Sfânt; epistolele lui Pavel, de pildă, s-au născut din lucrarea unui om, toate au fost rezultatul iluminării Duhului Sfânt și au fost scrise pentru biserici, fiind cuvinte de îndemn și încurajare pentru frații și surorile din biserici. Nu au fost cuvinte rostite de Duhul Sfânt – Pavel nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt, și nici nu a fost profet, cu atât mai puțin a avut viziunile pe care le-a avut Ioan. Epistolele lui au fost scrise pentru bisericile din Efes, Filadelfia, Galatia și altele. Și astfel, aceste scrieri din Noul Testament sunt epistole pe care Pavel le-a scris pentru biserici, nu inspirații de la Duhul Sfânt, nici vorbiri directe ale Duhului Sfânt. […] Tot ce a spus edificator și pozitiv pentru oameni a fost corect, dar acelea nu erau cuvintele Duhului Sfânt și el nu putea să-L reprezinte pe Dumnezeu. Este o înțelegere strigătoare la cer și o adevărată blasfemie ca oamenii să trateze mărturia experiențelor și epistolele unui om ca fiind cuvintele rostite de Duhul Sfânt către biserici! […] Identitatea sa era doar aceea a unui apostol care-și făcea lucrarea, un apostol trimis de Dumnezeu; el nu a fost un profet, și nici un prezicător. Deci, pentru el, lucrarea sa și viața fraților și surorilor au fost de cea mai mare importanță. De aceea, el nu a putut vorbi în numele Duhului Sfânt. Cuvintele lui nu au fost cuvintele Duhului Sfânt, cu atât mai puțin s-ar putea spune că au fost cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Pavel nu era decât una din creaturile lui Dumnezeu, și nicidecum întruparea lui Dumnezeu” („Despre Biblie (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

Prin cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, putem vedea că nu tot ceea ce este consemnat în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu. Cărțile profeților, cărțile din Vechiul Testament, cum ar fi cea a lui Daniel, Isaia, Osea și Ieremia, au fost toate îndrumate direct de Dumnezeu și se referă la lucruri pe care Dumnezeu urma să le realizeze, pe care le-a spus omului prin vocea profeților; aceste cărți provin în întregime de la Dumnezeu, fără niciun fel de alterare. Însă, pe lângă acestea, majoritatea celorlalte cărți din Vechiul Testament, cum ar fi Geneza, Exodul, Iosua, Rut și Neemia, sunt consemnări ale istoriei Israelului. Desigur, o mică porțiune este reprezentată, de asemenea, de cărțile de înțelepciune, cum sunt Proverbele, Cântările lui Solomon și Eclesiastul. Cuvintele din aceste cărți nu sunt toate cuvintele lui Dumnezeu. Este întocmai precum cele cinci cărți ale lui Moise (și anume Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronomul) – aceste cărți care povestesc cum a creat Iahve Dumnezeu la început cerul, pământul și toate lucrurile, cum au fost scoși israeliții din Egipt și conduși în Canaan și procesul prin care au fost promulgate legile – ele au fost consemnate de Moise astfel încât generațiile următoare să știe despre faptele lui Iahve Dumnezeu. Ele nu sunt în întregime cuvântul lui Dumnezeu. Cărțile consemnate de Moise conțin cuvintele rostite de Iahve Dumnezeu (vedeți Exod 3:5-10; 14:1-4), cuvintele rostite de Moise (vedeți Exod 8:26, 29; 9:29-30), cuvintele rostite de israeliți (vedeți Exod 16:2-3; Num 14:2), precum și cuvintele rostite de mesagerul lui Dumnezeu (vedeți Gen 22:11-12). Nu toate cuvintele au fost rostite de Dumnezeu. Iar în Noul Testament, în afară de cuvintele rostite de Domnul Isus atunci când lucra, așa cum sunt consemnate în cele patru Evanghelii, restul sunt în principal epistole scrise de discipoli sau de apostoli către biserici, majoritatea fiind epistole scrise de Pavel. Discipolii și apostolii nu sunt Dumnezeu și nici profeți care pot transmite cuvintele lui Dumnezeu. Cu siguranță nu Îl pot reprezenta pe Dumnezeu și nu pot vorbi în numele Duhului Sfânt. Prin urmare, epistolele pe care le-au scris reprezintă doar experiențele omului; ele nu pot fi numite cuvinte ale Duhului Sfânt și nici nu au fost inspirate personal de Dumnezeu. Este întocmai precum cărțile spirituale scrise de Witness Lee, Watchman Nee, doamna Jeanne Guyon, Lawrence și așa mai departe, care discută doar despre unele luminări dăruite de Duhul Sfânt și despre unele experiențe personale. Prin urmare, doar cuvântările lui Iahve și ale lui Isus și cuvintele inspirate de Dumnezeu din cadrul Bibliei sunt cuvintele lui Dumnezeu, nepătate de voința omului și absolut fără nicio greșeală. Niciunul dintre celelalte cuvinte nu este cuvântul lui Dumnezeu. Dacă tratăm toate consemnările oamenilor, experiențele umane și epistolele din Biblie ca și cum ar fi cuvântul lui Dumnezeu, aceasta ar însemna să punem semnul egal între cuvintele omului și cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este o greșeală uriașă și o blasfemie față de Dumnezeu!

Biblia este o relatare scrisă de om și nu conține în întregime cuvântările personale ale lui Dumnezeu. În consecință, este inevitabil ca Biblia să fie contaminată de om, cu interpretările sale absurde. Deci cum putem spune că este în totalitate precisă și lipsită de greșeală? Dumnezeu Atotputernic spune: „Nu tot ce conține Biblia reprezintă o consemnare a cuvintelor rostite personal de către Dumnezeu. Biblia documentează cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu dintre care una este o consemnare a prevestirilor profeților, iar cealaltă cuprinde experiențele și cunoștințele notate de către oamenii folosiți de Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Experiențele umane sunt întinate de opiniile și cunoștințele oamenilor, ceea ce este inevitabil. În multe dintre cărțile Bibliei există concepții omenești, prejudecăți omenești și interpretări omenești absurde. Desigur, majoritatea cuvintelor sunt rezultatul inspirației și iluminării Duhului Sfânt și sunt interpretări corecte – dar, totuși, nu se poate spune că ele exprimă adevărul cu acuratețe deplină” („Despre Biblie (3)” din Cuvântul Se arată în trup). „Astăzi, câți dintre voi îndrăznesc să spună că toate cuvintele rostite de cei care au fost folosiți de Duhul Sfânt au venit de la Duhul Sfânt? Îndrăznește cineva să spună asemenea lucruri? Dacă spui asemenea lucruri, atunci de ce a fost înlăturată cartea de profeții a lui Ezra și de ce s-a întâmplat același lucru cu cărțile sfinților și profeților din vremurile străvechi? Dacă toate au venit de la Duhul Sfânt, atunci de ce îndrăzniți voi să faceți alegeri atât de inconstante? Ești calificat să alegi lucrarea Duhului Sfânt? Multe povești din Israel au fost, de asemenea, înlăturate. Dar dacă tu crezi că acele scrieri din trecut au venit toate de la Duhul Sfânt, atunci de au fost înlăturate unele cărți? Dacă toate au venit de la Duhul Sfânt, atunci toate ar fi trebuit păstrate și trimise fraților și surorilor bisericilor pentru a fi citite. Nu ar fi trebuit să fie alese sau înlăturate prin voința omului; acest lucru este greșit. A spune că experiențele lui Pavel și Ioan au fost amestecate cu părerile lor personale nu înseamnă că experiențele și cunoștințele lor au venit de la Satana, ci doar că au existat lucruri care au venit din experiențele și părerile lor personale. Cunoștințele lor au fost conforme cu fundalul experiențelor actuale de la momentul respectiv și cine ar putea spune cu încredere că totul a venit de la Duhul Sfânt? Dacă cele Patru Evanghelii au venit în totalitate de la Duhul Sfânt, atunci de ce Matei, Marcu, Luca și Ioan au spus fiecare ceva diferit despre lucrarea lui Isus?” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup). „Lucrarea oamenilor folosiți este, de asemenea, lucrarea Duhului Sfânt. Doar că lucrarea lui Dumnezeu este expresia completă a Duhului Sfânt și nu există nicio diferență, în timp ce lucrarea oamenilor folosiți este amestecată cu multe lucruri umane și nu reprezintă expresia directă a Sfântului Duh, cu atât mai puțin expresia completă” („Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu spun foarte clar că Biblia nu reprezintă în întregime cuvântările rostite de Dumnezeu Însuși și că nu este scrisă de Dumnezeu Însuși. Prin urmare, aceasta este în mod inevitabil pătată de voința omului și nu poate în niciun caz să fie absolut precisă și lipsită de erori. Aceasta deoarece doar lucrarea lui Dumnezeu este absolut precisă și lipsită de erori; este în întregime exprimarea Duhului Sfânt și nu este pătată de voința omului. În plus, aceasta nu are nimic ce poate fi atribuit omului și este în totalitate exprimarea directă a Duhului Sfânt. Dar lucrarea oamenilor folosiți de Duhul Sfânt nu Îl poate reprezenta pe deplin pe Dumnezeu și nu este în întregime voința Duhului Sfânt. De asemenea, nu toate cuvintele pe care le rostesc aceștia sunt exprimări directe ale Duhului Sfânt și este inevitabil să existe alterări provocate de voința și de prejudecățile omului, precum și de înțelegerea, experiențele și interpretările lui. De exemplu, atunci când Pavel și-a scris epistolele către biserici, a spus la un moment dat: „Deoarece pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri, un câştig” (Filipeni 1:21). „O spun spre ruşinea mea […]. Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc ca un nebun – îndrăznesc şi eu să mă laud! […] Sunt ei slujitorii lui Hristos? (vorbesc ca un nebun) sunt mai mult de-atât” (2 Corintieni 11:21-23). Aceste cuvinte rostite de Pavel sunt lăudăroase și arogante, fiind chiar mărturie pentru el însuși drept Hristos, fapt care îl expune și mai mult drept o persoană fără rațiune. În mod clar, aceste cuvinte rostite de Pavel nu au provenit din voința Duhului Sfânt, deoarece aroganța și lăudăroșenia sunt firi satanice, care sunt urâte și detestate de Dumnezeu. Cuvintele lui Pavel de aici îl reprezintă pe Satana, deci cum ar putea ele să provină de la Dumnezeu? Un alt exemplu: la începutul Evangheliei după Matei, apostolul a scris o genealogie a lui Isus, conform căreia Isus este descendentul lui Avraam, urmașul lui David și fiul lui Iosif. Apoi se afirmă că Isus a fost conceput în mod imaculat, că provine direct din Duhul Sfânt și că nu este fiul lui Iosif. Nu este aceasta o contradicție? În ochii omului, Isus pare să fie fiul lui Iosif, dar, în esență, El a fost conceput de Duhul Sfânt și nu avea nicio legătură cu Iosif. Cu toate acestea, Matei insistă cu încăpățânare că Isus face parte din seminția lui Iosif. Nu este acest lucru pătat de voința omului? Nu provine oare din cunoștințele eronate ale omului? Mai mult, în Vechiul Testament, atât capitolul 24 din 2 Samuel, cât și capitolul 21 din 1 Cronici consemnează numărătoarea poporului de către David. În 2 Samuel 24:1 se afirmă că Iahve a fost Cel care l-a determinat pe David să numere oamenii, în timp ce în 1 Cronici 21:1 se spune că Satana a fost cel care l-a îndemnat pe David să numere oamenii. În 2 Samuel 24:9 se spune că Ioab a numărat și că în Israel erau 800.000 de bărbați viteji în stare să scoată sabia, în timp ce în 1 Cronici 21:5 se spune că numărul bărbaților din Israel în stare să scoată sabia, după numărătoarea lui Ioab, era de 1.100.000. În 2 Samuel 24:13 se relatează că cele trei nenorociri pe care urma să le aducă Iahve erau șapte ani de foamete, trei luni de fugă și trei zile de ciumă, în timp ce în 1 Cronici 21:12 se consemnează că cele trei nenorociri pe care Iahve avea să le aducă erau trei ani de foamete, trei luni de fugă și trei zile de ciumă. Se presupune că aceste scripturi relatează același episod, dar ele oferă versiuni complet diferite, unele dintre acestea fiind chiar total contradictorii. Nu sunt acestea greșeli ale consemnărilor de către oameni? Acest lucru demonstrează suficient că Biblia este pătată de voința omului, nefiind pe deplin precisă și lipsită de greșeală. Opinia conform căreia Biblia este întru totul precisă și lipsită de greșeală nu este conformă cu faptele.

Unii oameni cred că toate cuvintele din Biblie au mai multe fațete. Și aceasta este o afirmație incorectă. De fapt, originea acestei afirmații nu se bazează pe nimic altceva decât pe faptul că Biblia are unele scripturi care documentează în mod clar același episod, însă cu versiuni complet diferite, unele dintre ele fiind chiar complet contradictorii. Totuși, oamenii cred mereu că Biblia provine în totalitate din inspirația de la Dumnezeu și că este în întregime cuvântul lui Dumnezeu, nefiind deloc pătată de voința omului. Prin urmare, într-o situație în care oamenii nu îndrăznesc să spună că Biblia este întinată de voința omului și că include erori, aceștia pot spune doar „Biblia are multiple fațete” pentru ca să explice contradicțiile din Biblie. Ei spun că au fost folosite cuvinte diferite la descrierea diferitelor detalii din Biblie și că Biblia este consemnată de oameni diferiți, din perspective diferite și sub aspecte diferite – făcându-i astfel pe oameni să creadă în acuratețea și în infailibilitatea Bibliei. Dar, de fapt, dacă citim Biblia cu atenție, vom descoperi că există unele scripturi în aceasta care nu pot fi explicate spunând că „Biblia are multiple fațete”. De exemplu, cele patru Evanghelii relatează că Petru s-a lepădat de trei ori de Domnul. În Evangheliile după Matei, Luca și Ioan, cocoșul a cântat o singură dată, dar în Evanghelia după Marcu, cocoșul a cântat de două ori. Aceasta este o discrepanță evidentă. Am certitudinea că mulți frați și surori vor fi pus acest tip de întrebare: cocoșul a cântat o dată sau de două ori? Oamenii nu pot explica în cele din urmă acest lucru, prin urmare pot doar să spună „Biblia are multiple fațete” pentru a-l explica. Gândiți-vă la acest lucru: dacă Biblia nu este absolut deloc pătată de voința omului, nu are nicio eroare și provine în întregime de la Dumnezeu, atunci numărul de cântări ale cocoșului din cele patru Evanghelii ar trebui să fie același. Cum ar putea oare să existe două versiuni? Care sunt fațetele multiple ale cântatului cocoșului, fapt relatat ca producându-se o dată sau de două ori? Ce înțeles ar putea avea acest lucru? Este clar că afirmația potrivit căreia Biblia are multiple fațete nu are susținere. Este doar o autojustificare pentru acuratețea și infailibilitatea Bibliei!

Unii oameni cred că toate cuvintele din Biblie indică viitorul. Aceasta este o afirmație chiar și mai incorectă! Dumnezeu Atotputernic spune: „Biblia confirmă prin documente problemele Israelului și acțiunile poporului său ales din acea vreme. Cu alte cuvinte, este o povestire a faptelor lui Iahve, una pentru care Duhul Sfânt nu aruncă niciun reproș. Chiar dacă a existat o selecție a părților pentru includere sau îndepărtare, deși Duhul Sfânt nu aprobă, totuși El nu acuză. Biblia nu este decât o istorie a Israelului și a lucrării lui Dumnezeu. Oamenii, faptele și lucrurile pe care le înregistrează au fost toate adevărate și nimic din ele nu cuprindea vreo indicație asupra viitorului – cu excepția, firește, a profeției lui Isaia și a lui Daniel, sau a cărții de viziuni a lui Ioan” („Despre Biblie (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Din cuvintele lui Dumnezeu se poate vedea că Biblia relatează doar istoria lucrării lui Dumnezeu, fiind și o consemnare istorică a modului în care israeliții au cunoscut cele două etape ale lucrării lui Iahve și Isus. Tot ceea ce este consemnat se referă la oameni adevărați, lucruri adevărate și evenimente adevărate, fără vreo indicare a viitorului. Cu excepția profețiilor făcute de profeți și de Apocalipsa lui Ioan, nimic altceva din Biblie nu indică viitorul. De exemplu, Exodul 20 relatează despre cele Zece Porunci date de Dumnezeu pentru israeliți, cerându-le să nu se închine la idoli, să nu fure, să nu ucidă, să nu muncească în ziua sabatului… Toate acestea sunt porunci date de Iahve Dumnezeu pentru a fi respectate de om drept lege. Oamenii trebuiau doar să respecte legile lui Iahve Dumnezeu – nu exista vreun indiciu privind viitorul în acestea. De asemenea, în Matei 5 sunt consemnate învățăturile Domnului Isus pentru poporul de la acea vreme. Domnul Isus a spus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! Ferice de cei îndureraţi, căci ei vor fi mângâiaţi! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” (Matei 5:3-5). Acestea sunt cerințele Domnului Isus de la oamenii din Epoca Harului și sunt departe de a constitui o indicare a viitorului. Acest lucru arată că afirmația conform căreia toate lucrurile din Biblie sunt prevestitoare este inexactă. Sunt doar presupuneri subiective ale oamenilor.

Desigur, Dumnezeu Atotputernic dezvăluie că Biblia este pătată de voința omului, dar acest lucru nu este o negare a Bibliei și cu atât mai puțin un atac asupra ei. El face aceasta doar pentru a clarifica adevărul faptelor, astfel încât oamenii să poată trata Biblia corect și să nu creadă orbește în ea sau să o venereze. Dumnezeu Atotputernic spune: „Astăzi, Eu analizez Biblia în acest fel, dar aceasta nu înseamnă că o urăsc sau îi neg valoarea de referință. Eu explic valoarea inerentă și originile Bibliei pentru a vă împiedica să fiți ținuți în întuneric. Pentru că oamenii au atât de multe opinii despre Biblie, iar majoritatea dintre ele sunt greșite; citirea Bibliei în acest fel nu numai că îi împiedică să obțină ce li se cuvine, ci, mai important, împiedică lucrarea pe care intenționez să o fac. Este o neplăcere imensă pentru munca viitoare și oferă doar dezavantaje, nu și avantaje. Astfel, ceea ce te învăț este pur și simplu substanța și povestea din interior a Bibliei. Nu îți cer să nu citești Biblia sau să susții că este total lipsită de valoare, ci să ai cunoașterea și viziunea corectă asupra Bibliei. Nu fii părtinitor! Deși Biblia este o carte de istorie scrisă de oameni, ea confirmă totuși prin documente multe dintre principiile prin care sfinții și profeții din vechime slujeau lui Dumnezeu, precum și experiențele recente ale apostolilor în slujirea lui Dumnezeu – toate acestea erau într-adevăr văzute și cunoscute de acești oameni și pot servi ca referință pentru oamenii din această epocă în urmarea căii adevărate” („Despre Biblie (4)” din Cuvântul Se arată în trup). „Biblia a urmat câteva mii de ani de istorie umană și oamenii o tratează ca pe Dumnezeu, mergând până într-acolo, încât, în zilele de pe urmă, îl înlocuiesc pe Dumnezeu cu Biblia. Aceasta este ceva ce Dumnezeu chiar urăște. Astfel, în timpul Său liber, El a trebuit să clarifice povestea interioară și originea Bibliei. În caz contrar, Biblia ar putea să-I ia, în continuare, locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar ei ar putea să condamne și să măsoare acțiunile lui Dumnezeu pe baza cuvintelor din Biblie. Explicația lui Dumnezeu despre esența, construcția și defectele Bibliei nu neagă, în niciun fel, existența acesteia, și nici nu condamnă Biblia. Mai degrabă, acest lucru este pentru a oferi o explicație rezonabilă și potrivită, pentru a restabili imaginea originală a Bibliei și a corecta neînțelegerile pe care le au oamenii față de Biblie astfel, încât toți oamenii să aibă o viziune corectă despre ea, să nu o mai venereze și să nu mai fie pierduți – ei, în mod eronat, consideră credința lor oarbă în Biblie drept credință în Dumnezeu și venerare a Lui și nici măcar nu îndrăznesc să recunoască adevăratul ei fundal și punctele ei slabe. După ce toată lumea va avea o înțelegere pură a Bibliei, va putea s-o dea la o parte, fără ezitare, și să accepte, cu curaj, cuvintele noi ale lui Dumnezeu. Acesta este scopul lui Dumnezeu în aceste câteva capitole” (Introducere la „Cuvintele lui Hristos când a mers în Biserici” din Cuvântul Se arată în trup).

În mod evident, faptul că astăzi Dumnezeu Atotputernic cercetează minuțios Biblia în acest fel nu este o negare sau o condamnare a Bibliei și El nu spune că Biblia nu are valoare de referință. În schimb, are rolul de a oferi o perspectivă potrivită și adecvată asupra Bibliei, de a corecta cunoștințele greșite ale oamenilor despre Biblie și de a le permite acestora să aibă o înțelegere clară asupra originilor, substanței, poveștii lăuntrice și valorii practice a Bibliei. Dumnezeu Atotputernic întreprinde aceasta pentru ca oamenii să poată avea o înțelegere corectă și o imagine clară a Bibliei, astfel încât să evite adorarea excesivă a acesteia, credința oarbă în Biblie, folosirea ei pentru a-L înlocui pe Dumnezeu și ideea potrivit căreia credința în Biblie înseamnă credință în Dumnezeu și adorarea Lui, lucru ce i-ar împiedica să se întoarcă în fața lui Dumnezeu. Aceasta este intenția lui Dumnezeu atunci când arată că Biblia este pătată de voința omului și nu este lipsită de greșeală.

Frați și surori, Biblia a fost dintotdeauna o carte cerească și sfântă în inimile credincioșilor de-a lungul timpului și nimeni, din timpuri străvechi și până în prezent, nu a îndrăznit să disece Biblia sau să recunoască faptul că aceasta este pătată de voința omului. Dar, în prezent, Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, a dezvăluit povestea lăuntrică și substanța Bibliei, readucând-o la adevărata sa natură și făcându-ne să vedem contextul real și erorile din Biblie, astfel încât să putem avea o înțelegere limpede a Bibliei și să știm că aceasta nu este în întregime cuvântul lui Dumnezeu și că nu este întru totul exactă și infailibilă. Doar acesta este adevărul și miezul faptelor. Prin urmare, sperăm să putem trata cu toții Biblia în mod corect și să nu o mai venerăm ca și cum ar fi Dumnezeu sau să credem că Biblia este Dumnezeu și Dumnezeu este Biblia. Ar trebui să căutăm și să studiem în mod practic noua lucrare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și nu mai trebuie să credem orbește în Biblie și să o venerăm, deoarece astfel devenim oameni care Îl resping pe Dumnezeu și se împotrivesc noii Sale lucrări.

din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic” 

Parts of Scripture quotations in this publication are from NTLR by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.