Zilnic, te rogi unui Dumnezeu nedesluşit, încercând să pricepi intenţiile Mele, să simţi viaţa. Dar, când cuvintele Mele coboară cu adevărat, le priveşti în mod diferit: iei cuvintele Mele şi Duhul Meu ca pe o entitate indivizibilă, dar dai omul la o parte, gândind că omul care sunt Eu e pur şi simplu incapabil de a rosti cuvinte de acest tip şi că ele sunt mai degrabă rezultatul orânduirii Duhului Meu. Cum ai şti tu despre o astfel de situaţie? Crezi în cuvintele Mele într-o anumită măsură, dar, cât despre trupul pe care îl îmbrac, îţi întreţii propriile idei într-o măsură mai mică sau mai mare, despre care cugeţi zi de zi, spunând: „De ce face El lucrurile în acel mod? Se poate ca aceasta să vină de la Dumnezeu? Imposibil! În opinia mea, El este destul de asemănător cu Mine – o persoană normală, obişnuită.” Din nou, cum ai explica o situaţie ca aceasta?
În privinţa a ceea ce am spus mai sus, există vreunul printre voi care nu este echipat cu aceasta? Vreunul dintre voi care nu o are? Pare că este ceva la care ţii de parcă ar fi proprietate personală şi în tot acest timp ai refuzat să renunţi la aceasta. Cu atât mai puţin ai fost dispus să cauţi să faci eforturi active; de fapt, tu Mă aştepţi să fac lucrarea personal. Sincer să fiu, nu există nicio fiinţă umană care, fără să Mă caute, să ajungă să Mă cunoască cu uşurinţă. Într-adevăr, acestea nu sunt cuvinte superficiale cu care vă ţin o lecţie de morală, deoarece pot da un exemplu dintr-o perspectivă diferită pentru a vă servi ca referinţă:
De îndată ce este menţionat Petru, toată lumea este plină de laude, amintindu-şi imediat de toate aceste poveşti despre Petru – cum el a negat de trei ori că Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi, în plus, i-a slujit Satanei, prin aceasta testându-L pe Dumnezeu, dar în final el a fost răstignit pe cruce cu capul în jos pentru El, şi aşa mai departe. Acum acord o mare importanţă în a vă povesti cum a ajuns să Mă cunoască Petru, precum şi finalul lui. Acest om, Petru, avea un calibru excelent, dar circumstanţele sale au fost diferite de cele ale lui Pavel. Părinţii lui M-au persecutat, ei au aparținut unor demoni posedaţi de Satana şi din acest motiv nu se poate spune că i-au transmis această cale şi lui Petru. Petru era ascuţit la minte, dotat cu inteligenţă nativă, adorat nebuneşte din copilărie de părinţii săi; după ce a crescut, însă, el a devenit duşmanul lor, căci întotdeauna a căutat să Mă cunoască, aceasta făcându-l să întoarcă spatele părinţilor săi. Aceasta a fost deoarece, în primul rând, el credea că cerurile şi pământul şi toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic şi că toate lucrurile bune provin de la Dumnezeu şi vin direct de la El, fără a mai trece prin prelucrarea Satanei. Având contraexemplul părinţilor săi ca termen de comparaţie, aceasta i-a permis cu atât mai rapid să Îmi recunoască iubirea şi mila, prin aceasta aprinzându-se în el o pasiune şi mai mare de a Mă căuta. El a fost foarte atent nu numai să mănânce şi să bea cuvintele Mele, ci şi mai mult să priceapă intenţiile Mele, şi a fost, în mod constant, prudent şi precaut în gândurile sale, astfel încât a fost foarte abil în spiritul său şi astfel a putut să Mă mulţumească în tot ce a făcut. În viaţa obişnuită, el a acordat o mare atenţie integrării lecţiilor acelora care eşuaseră în trecut pentru a se autoimpulsiona la o şi mai mare strădanie, profund temător că ar putea cădea în plasa eşecului. El a fost, de asemenea, foarte atent la asimilarea credinţei şi dragostei tuturor acelora care de-a lungul secolelor Îl iubiseră pe Dumnezeu. În acest mod, el şi-a grăbit procesul creşterii sale, nu numai în aspecte negative, ci, mult mai important, în aspecte pozitive, până când a devenit în prezenţa Mea singura fiinţă umană care M-a cunoscut cel mai bine. Din acest motiv, nu este greu de imaginat cum a putut el să pună tot ceea ce avea în mâinile Mele, să nu mai fie propriul stăpân, nici măcar în privinţa mâncatului, îmbrăcatului, dormitului sau locuinței, ci a făcut din a Mă satisface în toate lucrurile temelia pe care s-a bucurat de mărinimia Mea. De atâtea ori l-am pus la încercare, ceea ce desigur l-a lăsat pe jumătate mort, dar chiar şi în mijlocul acestor sute de încercări, el nu şi-a pierdut niciodată credinţa în Mine, nici nu a devenit dezamăgit de Mine. Chiar şi când am zis că îl dădusem deja deoparte, el nu a devenit slab de înger şi nici nu a căzut pradă disperării, ci a continuat la fel ca înainte, punându-și în aplicare principiile pentru a Mă iubi în mod practic. I-am spus că, deşi Mă iubeşte, nu îl laud, ci îl voi da pe mâna Satanei în final. În mijlocul acestor încercări, care nu i-au ajuns la trup, ci au fost încercări prin cuvinte, el încă s-a rugat Mie: „O, Dumnezeule! În ceruri şi pe pământ şi printre nenumăratele lucruri, există vreun om, vreo făptură sau vreun lucru care nu este în mâinile Tale, Cel Atotputernic? Când doreşti să îmi arăţi milă, inima mea se înveseleşte foarte tare datorită milei Tale; când doreşti să-Ţi împlineşti judecata asupra mea, aşa nevrednic cum sunt, simt cu atât mai mult taina profundă a faptelor Tale, deoarece eşti plin de autoritate şi înţelepciune. Deşi este posibil ca trupul meu să sufere, sunt consolat în spiritul meu. Cum aş putea să nu preamăresc înţelepciunea şi faptele Tale? Chiar dacă voi muri, după ce ajung să Te cunosc, aş fi veşnic pregătit şi dornic. O, Atotputernicule! Cu siguranță nu poate fi vorba că nu doreşti cu adevărat să mă laşi să Te văd? Cu siguranță nu poate fi vorba că nu sunt vrednic cu adevărat să Îţi primesc judecata? E posibil să existe ceva în mine ce nu vrei să vezi?” În mijlocul acestor feluri de încercări, deşi Petru nu a putut să priceapă cu exactitate intenţiile Mele, este evident că el o considera o chestiune de mândrie şi glorie personală să fie folosit de Mine (fie doar pentru a primi judecata Mea, astfel ca omenirea să Îmi vadă măreţia şi mânia) şi era oricum numai descurajat nu, de faptul că era pus la încercare. Datorită loialităţii sale în prezenţa Mea şi datorită binecuvântărilor Mele asupra lui, el a devenit un exemplu şi model pentru omenire timp de mii de ani. Nu este acesta întocmai exemplul pe care ar trebui să-l urmaţi? În acest moment, ar trebui să vă gândiţi bine şi să încercaţi să vă daţi seama de motivul pentru care am oferit o descriere atât de detaliată a lui Petru. Aceasta ar trebui să vă servească drept cod de conduită.
Deşi există foarte puţini oameni care Mă cunosc, nu Îmi voi vărsa furia asupra omenirii din acea cauză, deoarece fiinţele umane au atât de multe lipsuri, încât le este greu să ajungă la nivelul pe care îl cer de la ele. Și, astfel, am fost tolerant faţă de omenire timp de mii de ani, tocmai până în ziua de astăzi. Dar, sper că nu veţi fi, datorită toleranţei Mele, gata să vă răsfăţaţi; ar trebui, mai degrabă, prin Petru, să ajungeţi să Mă cunoaşteţi şi să Mă căutaţi şi, prin toate poveştile lui Petru, să primiţi o revelaţie în moduri fără precedent şi în acest fel să ajungeţi la o sferă într-o împărăţie care nu a mai fost atinsă de omenire. Prin întreg universul şi întinderile nesfârşite ale firmamentului, printre toate lucrurile din cer și de pe pământ, nenumăratele lucruri de pe pământ şi miriadele de lucruri din ceruri, absolut fiecare dintre ele îşi dedică întreaga forţă pentru ultima Mea etapă a lucrării. Sigur nu doriţi să rămâneţi spectatori pe margine, mânaţi încolo şi încoace de forţele Satanei? Satana devorează constant cunoaşterea pe care oamenii o au despre Mine în inimile lor şi este permanent cu dinţii ascuţiţi, colţii dezveliţi şi ghearele scoase, în ultimele chinuri ale luptei sale pe viaţă şi pe moarte. Doriţi să fiţi prinşi de strategiile sale înşelătoare din acest moment? Doriţi, în momentul în care ultima etapă a lucrării Mele se va termina să vă încheiaţi propria viaţă? Sigur nu Mă aşteptaţi tot pe Mine să ofer toleranţă încă o dată? Să căutaţi să Mă cunoaşteţi este cel mai important lucru, dar nu ar trebui nici să neglijaţi acordarea atenţiei practicii reale. Vă dezvălui aceste percepţii direct în cuvintele Mele, sperând că veţi putea să vă supuneţi îndrumării Mele şi să încetaţi să aveţi aspiraţii sau planuri proprii.
În privinţa a ceea ce am spus mai sus, există vreunul printre voi care nu este echipat cu aceasta? Vreunul dintre voi care nu o are? Pare că este ceva la care ţii de parcă ar fi proprietate personală şi în tot acest timp ai refuzat să renunţi la aceasta. Cu atât mai puţin ai fost dispus să cauţi să faci eforturi active; de fapt, tu Mă aştepţi să fac lucrarea personal. Sincer să fiu, nu există nicio fiinţă umană care, fără să Mă caute, să ajungă să Mă cunoască cu uşurinţă. Într-adevăr, acestea nu sunt cuvinte superficiale cu care vă ţin o lecţie de morală, deoarece pot da un exemplu dintr-o perspectivă diferită pentru a vă servi ca referinţă:
De îndată ce este menţionat Petru, toată lumea este plină de laude, amintindu-şi imediat de toate aceste poveşti despre Petru – cum el a negat de trei ori că Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi, în plus, i-a slujit Satanei, prin aceasta testându-L pe Dumnezeu, dar în final el a fost răstignit pe cruce cu capul în jos pentru El, şi aşa mai departe. Acum acord o mare importanţă în a vă povesti cum a ajuns să Mă cunoască Petru, precum şi finalul lui. Acest om, Petru, avea un calibru excelent, dar circumstanţele sale au fost diferite de cele ale lui Pavel. Părinţii lui M-au persecutat, ei au aparținut unor demoni posedaţi de Satana şi din acest motiv nu se poate spune că i-au transmis această cale şi lui Petru. Petru era ascuţit la minte, dotat cu inteligenţă nativă, adorat nebuneşte din copilărie de părinţii săi; după ce a crescut, însă, el a devenit duşmanul lor, căci întotdeauna a căutat să Mă cunoască, aceasta făcându-l să întoarcă spatele părinţilor săi. Aceasta a fost deoarece, în primul rând, el credea că cerurile şi pământul şi toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic şi că toate lucrurile bune provin de la Dumnezeu şi vin direct de la El, fără a mai trece prin prelucrarea Satanei. Având contraexemplul părinţilor săi ca termen de comparaţie, aceasta i-a permis cu atât mai rapid să Îmi recunoască iubirea şi mila, prin aceasta aprinzându-se în el o pasiune şi mai mare de a Mă căuta. El a fost foarte atent nu numai să mănânce şi să bea cuvintele Mele, ci şi mai mult să priceapă intenţiile Mele, şi a fost, în mod constant, prudent şi precaut în gândurile sale, astfel încât a fost foarte abil în spiritul său şi astfel a putut să Mă mulţumească în tot ce a făcut. În viaţa obişnuită, el a acordat o mare atenţie integrării lecţiilor acelora care eşuaseră în trecut pentru a se autoimpulsiona la o şi mai mare strădanie, profund temător că ar putea cădea în plasa eşecului. El a fost, de asemenea, foarte atent la asimilarea credinţei şi dragostei tuturor acelora care de-a lungul secolelor Îl iubiseră pe Dumnezeu. În acest mod, el şi-a grăbit procesul creşterii sale, nu numai în aspecte negative, ci, mult mai important, în aspecte pozitive, până când a devenit în prezenţa Mea singura fiinţă umană care M-a cunoscut cel mai bine. Din acest motiv, nu este greu de imaginat cum a putut el să pună tot ceea ce avea în mâinile Mele, să nu mai fie propriul stăpân, nici măcar în privinţa mâncatului, îmbrăcatului, dormitului sau locuinței, ci a făcut din a Mă satisface în toate lucrurile temelia pe care s-a bucurat de mărinimia Mea. De atâtea ori l-am pus la încercare, ceea ce desigur l-a lăsat pe jumătate mort, dar chiar şi în mijlocul acestor sute de încercări, el nu şi-a pierdut niciodată credinţa în Mine, nici nu a devenit dezamăgit de Mine. Chiar şi când am zis că îl dădusem deja deoparte, el nu a devenit slab de înger şi nici nu a căzut pradă disperării, ci a continuat la fel ca înainte, punându-și în aplicare principiile pentru a Mă iubi în mod practic. I-am spus că, deşi Mă iubeşte, nu îl laud, ci îl voi da pe mâna Satanei în final. În mijlocul acestor încercări, care nu i-au ajuns la trup, ci au fost încercări prin cuvinte, el încă s-a rugat Mie: „O, Dumnezeule! În ceruri şi pe pământ şi printre nenumăratele lucruri, există vreun om, vreo făptură sau vreun lucru care nu este în mâinile Tale, Cel Atotputernic? Când doreşti să îmi arăţi milă, inima mea se înveseleşte foarte tare datorită milei Tale; când doreşti să-Ţi împlineşti judecata asupra mea, aşa nevrednic cum sunt, simt cu atât mai mult taina profundă a faptelor Tale, deoarece eşti plin de autoritate şi înţelepciune. Deşi este posibil ca trupul meu să sufere, sunt consolat în spiritul meu. Cum aş putea să nu preamăresc înţelepciunea şi faptele Tale? Chiar dacă voi muri, după ce ajung să Te cunosc, aş fi veşnic pregătit şi dornic. O, Atotputernicule! Cu siguranță nu poate fi vorba că nu doreşti cu adevărat să mă laşi să Te văd? Cu siguranță nu poate fi vorba că nu sunt vrednic cu adevărat să Îţi primesc judecata? E posibil să existe ceva în mine ce nu vrei să vezi?” În mijlocul acestor feluri de încercări, deşi Petru nu a putut să priceapă cu exactitate intenţiile Mele, este evident că el o considera o chestiune de mândrie şi glorie personală să fie folosit de Mine (fie doar pentru a primi judecata Mea, astfel ca omenirea să Îmi vadă măreţia şi mânia) şi era oricum numai descurajat nu, de faptul că era pus la încercare. Datorită loialităţii sale în prezenţa Mea şi datorită binecuvântărilor Mele asupra lui, el a devenit un exemplu şi model pentru omenire timp de mii de ani. Nu este acesta întocmai exemplul pe care ar trebui să-l urmaţi? În acest moment, ar trebui să vă gândiţi bine şi să încercaţi să vă daţi seama de motivul pentru care am oferit o descriere atât de detaliată a lui Petru. Aceasta ar trebui să vă servească drept cod de conduită.
Deşi există foarte puţini oameni care Mă cunosc, nu Îmi voi vărsa furia asupra omenirii din acea cauză, deoarece fiinţele umane au atât de multe lipsuri, încât le este greu să ajungă la nivelul pe care îl cer de la ele. Și, astfel, am fost tolerant faţă de omenire timp de mii de ani, tocmai până în ziua de astăzi. Dar, sper că nu veţi fi, datorită toleranţei Mele, gata să vă răsfăţaţi; ar trebui, mai degrabă, prin Petru, să ajungeţi să Mă cunoaşteţi şi să Mă căutaţi şi, prin toate poveştile lui Petru, să primiţi o revelaţie în moduri fără precedent şi în acest fel să ajungeţi la o sferă într-o împărăţie care nu a mai fost atinsă de omenire. Prin întreg universul şi întinderile nesfârşite ale firmamentului, printre toate lucrurile din cer și de pe pământ, nenumăratele lucruri de pe pământ şi miriadele de lucruri din ceruri, absolut fiecare dintre ele îşi dedică întreaga forţă pentru ultima Mea etapă a lucrării. Sigur nu doriţi să rămâneţi spectatori pe margine, mânaţi încolo şi încoace de forţele Satanei? Satana devorează constant cunoaşterea pe care oamenii o au despre Mine în inimile lor şi este permanent cu dinţii ascuţiţi, colţii dezveliţi şi ghearele scoase, în ultimele chinuri ale luptei sale pe viaţă şi pe moarte. Doriţi să fiţi prinşi de strategiile sale înşelătoare din acest moment? Doriţi, în momentul în care ultima etapă a lucrării Mele se va termina să vă încheiaţi propria viaţă? Sigur nu Mă aşteptaţi tot pe Mine să ofer toleranţă încă o dată? Să căutaţi să Mă cunoaşteţi este cel mai important lucru, dar nu ar trebui nici să neglijaţi acordarea atenţiei practicii reale. Vă dezvălui aceste percepţii direct în cuvintele Mele, sperând că veţi putea să vă supuneţi îndrumării Mele şi să încetaţi să aveţi aspiraţii sau planuri proprii.
27 februarie 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu