Povestea. O sămânță, pământul, un copac, lumina soarelui, păsările cântătoare și omul

O mică sămânță căzu pe pământ. După ce căzu o ploaie puternică, sămânța crescu într-o mlădiță delicată și rădăcinile sale săpară încet în solul de dedesubt. Mlădița se înălță cu timpul, înfruntând vânturi crude și ploi puternice, văzând trecerea anotimpurilor și luna crescând și descrescând. Vara, pământul aduse darul apei pentru ca mlădița să poată îndura arșița. Și datorită pământului, mlădița nu simți căldura și, astfel, supraviețui căldurii verii. Când veni iarna, pământul înveli mlădița cu îmbrățișarea sa caldă și se apucară unul pe altul strâns. Și, datorită căldurii pământului, mlădița supraviețui frigului amar, trecând neatinsă prin vânturile iernii și zăpezile anotimpului. Adăpostită de pământ, mlădița a crescut curajoasă și era fericită. Crescu înaltă și mândră din îngrijirea altruistă a pământului. Mlădița crescu fericită. Cânta când ploaia o stropea și dansa și se legăna când bătea vântul. Și astfel mlădița și pământul depindeau unul de altul…

Anii trecură și mlădița deveni un copac înalt. Îi crescuseră ramuri robuste încărcate cu nenumărate frunze şi era înfipt bine în pământ. Rădăcinile copacului săpau în pământ cum mai făcuseră, dar acum se afundau adânc în sol. Ceea ce odată protejase mlădița era acum fundația pentru copacul măreţ.

O rază de soare străluci pe copac și trunchiul se scutură. Copacul îşi întinse ramurile larg și se hrăni din lumină. Pământul de dedesubt respiră în acelaşi timp cu copacul şi pământul se simți reînnoit. Chiar atunci, o briză proaspătă bătu printre crengi și copacul tremură de încântare, plin de energie. Şi astfel, copacul și lumina soarelui depind unul de altul…

Omenii stăteau la umbra răcoroasă a copacului şi se scăldau în aerul înviorător şi parfumat. Aerul le curăţa inimile şi plămânii şi curăţa sângele din ei. Oamenii nu se mai simţeau obosiţi sau împovăraţi. Şi astfel, oamenii și copacul depind unul de altul…

Un stol de păsări cântătoare ciripeau în timp ce se așezau pe una din ramurile copacului. Poate că scăpau de un duşman sau se înmulţeau şi îşi creşteau puii sau poate că doar luau o mică pauză. Şi astfel, păsările și copacul depind unul de altul…

Rădăcinile copacului, răsucite și încurcate, săpau adânc în pământ. Trunchiul adăpostea pământul de vânt şi ploaie şi îşi întindea marile ramuri şi proteja pământul de dedesubt, iar copacul făcea asta deoarece pământul îi este mamă. Trăiesc împreună, depind unul de altul şi niciodată nu se vor despărţi…

[…]

Toate lucrurile despre care doar ce v-am vorbit sunt lucruri pe care le-aţi mai văzut, precum semințele, știți despre asta, nu-i așa? O sămânță ce crește devenind un copac poate să nu fie un proces pe care să îl vezi în detaliu, dar ştii că e un fapt, corect? Ştiţi despre pământ şi lumina soarelui. Imaginea păsărilor cântătoare cocoțate într-un copac este ceva ce toţi oamenii au văzut, nu? Şi oameni răcorindu-se la umbra unui copac, toți ați văzut asta, nu? (Am văzut asta.) Aşadar, ce sentiment aveți când vedeţi toate aceste exemple într-o imagine? (Armonie) Sunt toate exemplele din această imagine de la Dumnezeu? (Da.) Cum vin de la Dumnezeu, El știe valoarea și semnificaţia acestor câtorva exemple existând împreună pe pământ. Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a avut un plan pentru fiecare dintre ele şi fiecare lucru pe care El l-a creat arată intenţiile Lui și că El a îmbibat viaţă în ele. El a creat mediul de trai pentru umanitate, care este discutat în povestirea pe care tocmai am auzit-o. A discutat despre interdependența dintre sămânță și pământ; pământul hrănește sămânța şi sămânța este legată de pământ. Relaţia dintre acestea două a fost predeterminată de Dumnezeu încă de la început. (Da.) Copacul, lumina soarelui, păsările cântătoare şi omul din această imagine sunt un exemplu de mediu de trai pe care Dumnezeu l-a creat pentru umanitate. În primul rând, copacul nu poate să părăsească pământul și nici nu poate să existe fără lumina soarelui. Atunci care a fost scopul pentru care Dumnezeu a creat copacul? Putem spune că a fost doar pentru pământ? Putem spune că doar pentru păsările cântătoare? Putem să spunem că doar pentru oameni? (Nu.) Care este relația dintre ele? Relația dintre ele este de interdependență în cadrul căreia nu pot fi separate. Altfel spus, copacul, lumina soarelui, păsările cântătoare şi oamenii se bazează unul pe altul pentru a exista şi se îngrijesc unul pe altul. Copacul protejează pământul, iar pământul îngrijeşte copacul; lumina soarelui asigură cele necesare copacului, iar copacul creează aer curat din lumina soarelui şi alină pământul de căldura lumina soarelui. Cine beneficiază în final? Omenirea beneficiază de asta, corect? Şi acesta este unul din principiile din spatele motivului pentru care Dumnezeu a făcut mediul de trai pentru omenire și unul din principalele motive pentru asta. Chiar dacă aceasta este o simplă imagine, putem vedea înţelepciunea lui Dumnezeu şi intenţiile Lui. Omenirea nu poate supraviețui fără pământ sau fără copaci sau fără păsări cântătoare şi lumina soarelui, corect? Chiar dacă a fost o povestire, este un microcosmos al creației universului de către Dumnezeu și a dăruirii omului mediul de trai.

Dumnezeu a creat cerurile şi pământul şi toate lucrurile pentru omenire şi a creat, de asemenea, mediul de trai. Mai întâi, principalul aspect pe care l-am discutat în povestire au fost relațiile interconectate și interdependența tuturor lucrurilor. Sub acest principiu, mediul de trai pentru omenire este protejat, supravieţuieşte şi continuă; datorită existenţei acestui mediu de trai, omenirea se poate propăși și înmulți. Am văzut copacul, pământul, lumina soarelui, păsările cântătoare și oamenii în scenă. Era și Dumnezeu acolo? Oamenii ar putea să nu vadă, corect? Dar oamenii pot vedea regulile relaţiilor interconectate dintre lucrurile din scenă; prin aceste reguli oamenii pot vedea că Dumnezeu există şi că El este Stăpânul. Dumnezeu foloseşte aceste principii şi reguli pentru a prezerva viaţa şi existenţa tuturor lucrurilor. În felul acesta se îngrijește Dumnezeu de toate lucrurile și de omenire. Are această povestire o conexiune cu tema pe care doar ce am discutat-o? La suprafaţă pare că nu există una, dar, în realitate, regulile pe care Dumnezeu le-a făcut în calitate de Creator și stăpânirea Sa asupra tuturor lucrurilor sunt strâns legate cu fiinţa Sa ca fiind sursa vieţii pentru toate lucrurile şi acestea sunt inextricabil legate. Ați învățat puțin, corect?

Dumnezeu este Stăpânul regulilor care controlează universul, El controlează regulile ce guvernează supraviețuirea tuturor lucrurilor și tot El controlează universul şi toate lucrurile astfel încât ele să poată trăi împreună; El face astfel ca ele să nu meargă spre extincție, să nu dispară, astfel încât omenirea să continue să existe, omul să poată trăi în asemenea medii prin conducerea lui Dumnezeu. Aceste reguli care guvernează toate lucrurile sunt sub stăpânirea lui Dumnezeu şi omenirea nu poate interveni şi nu le poate schimba; doar Dumnezeu Însuși știe aceste reguli şi doar El Însuşi le poate gestiona. Când copacii înmuguresc, când plouă, câtă apă și câte substanțe nutritive va da pământul plantelor, în ce anotimp cad frunzele, în ce anotimp copacii au fructe, câtă energie va da soarele copacilor, ce vor expira copacii din energia căpătată de la lumina soarelui – acestea toate sunt lucruri pe care Dumnezeu le-a aranjat de când a creat universul şi acestea sunt legi ce nu pot fi încălcate de om. Lucrurile create de Dumnezeu – fie că sunt vii, fie că par fără viață oamenilor – sunt toate în mâinile lui Dumnezeu şi sub stăpânirea Sa. Niciun om nu poate schimba sau încălca această lege. Altfel spus, când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a formulat cum ar trebui să fie acestea. Copacul nu și-ar putea înfige rădăcinile, înmuguri și crește fără pământ. Dacă pământul nu ar avea copaci, s-ar usca. De asemenea, copacul este casa păsărilor cântătoare, este locul unde se adăpostesc de vânt. Ar fi în regulă în cazul în care copacul nu ar avea lumina soarelui? (Nu ar fi în regulă.) În cazul în care copacul ar avea doar pământul, nu ar funcționa. Toate acestea sunt pentru omenire și pentru supraviețuirea acesteia. Omul primește aer proaspăt de la copac și trăiește pe pământul protejat de acesta. Omul nu poate trăi fără lumina soarelui, omul nu poate trăi fără diferitele ființe vii. Chiar dacă relațiile dintre aceste lucruri sunt complexe, trebuie să îți amintești că Dumnezeu a creat regulile care guvernează toate lucrurile, astfel încât ele să poată exista într-un mod interconectat și interdependent; fiecare lucru pe care El l-a creat are valoare și semnificație. Dacă Dumnezeu ar fi creat ceva fără semnificație, Dumnezeu l-ar lăsa să dispară. Aceasta este una dintre metodele pe care El le-a folosit în asigurarea tuturor lucrurilor. Ce înseamnă „a îngriji” în povestire? Se duce Dumnezeu și udă copacul în fiecare zi? Are copacul nevoie de ajutorul lui Dumnezeu să respire? (Nu.) În acest caz, „a îngriji” se referă la gestionarea de către Dumnezeu a tuturor lucrurilor după creație; tot ceea ce El a avut nevoie au fost regulile pentru a face ca lucrurile să funcționeze fără probleme. Copacul a crescut singur prin plantarea în pământ. Condițiile ca el să crească au fost toate create de Dumnezeu. El a făcut lumina soarelui, apa, solul, aerul și mediul înconjurător, vântul, înghețul, zăpada și ploaia și cele patru anotimpuri; acestea sunt condițiile de care copacul are nevoie pentru a crește, acestea sunt lucruri pregătite de Dumnezeu. Așadar, este Dumnezeu sursa acestui mediu de trai? (Da.) Trebuie ca Dumnezeu să se ducă în fiecare zi și să numere fiecare frunză de pe copaci? Nu e nevoie, corect? De asemenea, Dumnezeu nu trebuie să ajute copacul să respire. Dumnezeu nici nu trebuie să trezească lumina soarelui în fiecare zi spunând: „Acum este timpul să strălucești peste copaci.” El nu trebuie sa facă asta. Lumina soarelui strălucește pe cont propriu, după cum este scris de reguli; când trebuie, copacul absoarbe lumina soarelui, iar când lumina soarelui nu este necesară, copacul încă trăiește după reguli. Voi poate sunteți incapabili să explicați clar acest fenomen, dar acesta este un fapt pe care oricine îl poate vedea și recunoaște. Tot ceea ce trebuie să faci este să recunoști că toate regulile existenței tuturor lucrurilor vin de la Dumnezeu și să știi că dezvoltarea și supraviețuirea lor sunt sub stăpânirea lui Dumnezeu. Înțelegeți, da?

Se folosește o metaforă în această poveste, cum ar spune oamenii? Este antropomorfică? (Nu.) Ceea ce am vorbit este adevărul. Tot ceea ce este viu, tot ceea ce are viață este sub stăpânirea lui Dumnezeu. Au primit viață după ce Dumnezeu le-a creat; este viața dată de la Dumnezeu și urmează legile și calea pe care El le-a creat pentru ea. Aceasta nu trebuie alterată de om și nu are nevoie de ajutor de la om; acesta este modul în care Dumnezeu se îngrijește de toate lucrurile. Înțelegeți, nu-i așa? Credeți că este necesar ca oamenii să recunoască asta? (Da.) Așadar, această povestire are vreo legătură cu biologia? Are vreo legătură cu orice domeniu al cunoașterii sau științei? Nu discutăm biologie aici, și cu siguranță nu facem nicio cercetare biologică. Care este principalul aspect despre care discutăm aici? (Că Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor.) Ce vedeți între toate lucrurile creației? Ați văzut copaci? Ați văzut pământul? (Da.) Ați văzut lumina soarelui, corect? Ați văzut păsări cocoțate în copaci? (Da, am văzut.) Este omenirea fericită să trăiască într-un asemenea mediu? (Este fericită.) Altfel spus, Dumnezeu folosește toate lucrurile – lucrurile pe care El le-a creat – pentru a menține casa omenirii pentru supraviețuire și pentru a proteja casa umanității, așa se îngrijește El de om și de toate lucrurile.

Fragment din „Cuvântul Se arată în trup”

din „Biserica lui Dumnezeu Atotputernic”